Fii la curent cu toate noutatile!

Facebook Twitter Google+ Rss

Sondaj

Sustineti autonomia maghiara?




» Rezultate :: » Chestionare
 

Accesari

Au fost vizite din data de 01.12.2006

Rossenberg Alfred 

Reclama TV Vocea Romaniei 

 

 

 

Home »

MĂRCI ROMÂNEȘTI DE TRADIȚIE: Salamul de Sibiu

MĂRCI ROMÂNEȘTI DE TRADIȚIE: Salamul de Sibiu

 

Apreciat de români încă de la începutul apariției acestuia, salamul de Sibiu continuă să fie un brand de succes în industria alimentară autohtonă.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA

Salamul de Sibiu face parte din categoria salamurilor crude-uscate, care în cursul procesului tehnologic nu suferă tratamente termice (cum ar fi fierberea), maturarea lor făcându-se pe seama mucegaiului cu care este ''înnobilat'' salamul. Acest mucegai ajută la conservarea produsului, dar mai ales îi dă aromă, gustul și culoarea specifice și, în același timp, unice ale produsului.

În prezent, salamul este fabricat în condiții de temperaturi scăzute și încăperi cu aer condiționat. Maturarea se face în depozite prevăzute cu sisteme de dirijare a curenților de aer, temperatură și umiditate controlate și durează între trei și șase luni de la fabricare, perioadă în care este însămânțat cu culturi pure de mucegaiuri superioare. Salamul de Sibiu este produs din carne de porc provenită de la porci în vârstă de cel puțin un an și jumătate, cu slănina foarte tare, condimente specifice și membrane naturale. Pe lângă conținutul ridicat de proteine, cu o valoare energetică mare, el are o aromă deosebită și umiditate redusă față de alte preparate din carne.

 

Originea numelui de salam de Sibiu este împărțită între Sinaia și Mediaș.

Pe la 1885, un italian, pe nume Filippo Dozzi, originar din Frisanco-Udine, nordul Italiei, s-a stabilit, împreună cu familia sa, la Sinaia.

Foto: (c) ALEX TUDOR / AGERPRES ARHIVA

Pe lângă meseria de pietrar, Fillipo Dozzi era și priceput în a amesteca mirodeniile și cărnurile, o moștenire de la strămoșii italieni, faimoși în arta preparării salamurilor crude-uscate, cu arome îmbietoare. Găsind în Sinaia condiții climaterice favorabile producerii salamului crud-uscat, cu termen de maturare foarte lung (6-9 luni).

În 1910 a cumpărat o clădire, care adăpostea un restaurant, un depozit de vinuri și un hotel și a fondat ''Întreprinderea individuală Filippo Dozzi'', iar primele batoane de salam crud-uscat au ieșit pe porțile fabricii în 1911.

Produsul realizat de Filippo Dozzi în fabrica sa a devenit din ce în mai cunoscut și dincolo de granițele Țării Românești. Exporturile sale către Imperiul Austro-Ungar se derulau prin vama de la Sibiu, iar toate documentele ce însoțeau marfa aveau aplicate pe ele ștampila cu "Vama Sibiu". Pentru a evita confuzia produselor sale cu cele ale producătorilor austro-ungari, dar și pentru a facilita tranzitarea teritoriului austro-ungar spre piețele europene, Filippo Dozzi a început să folosească în comenzile externe denumirea de "salam din vama Sibiu". O denumire ce a devenit, după 1929, ''salam de Sibiu''.

O altă legendă spune că numele de salam de Sibiu s-ar datora faptului că sași de prin părțile Sibiului lucrau în fabrica lui Dozzi, iar materia primă folosită în producerea salamului era adusă tot din zona Sibiului.

La moartea sa, fabrica, a fost preluată împreună cu rețeta salamului de către fii săi. Ulterior, "Întreprinderea individuală Filippo Dozzi" a fost naționalizată.

Astăzi, ''Fabrica de Salam Filippo Dozzi-Sinaia'' se numește Salsi-Sinaia și este membră Angst Group. În 2010, Angst Group a primit oficial permisiunea de a comercializa preparatele din carne crud-uscate pe întreg teritoriul Uniunii Europene, produse în fabrica sa din Sinaia. Momentul a coincis cu aniversarea la acea dată a centenarului primului producător al salamului de Sibiu, ''Fabrica de Salam Filippo Dozzi-Sinaia''.

Începând cu 1895, un ''salam de iarnă'' a început să fie fabricat de mezelarii pricepuți ai fabricii de preparate din carne din Mediaș.

Foto: (c) PAUL BUCIUTA / AGERPRES ARHIVA

Deoarece tehnologia nu permitea menținerea la rece, acesta era realizat numai în perioada 1 octombrie-1 aprilie și era menținut în pivnițe speciale. În cadrul procesului tehnologic, carnea înghețată se toca pe butuc de lemn cu dispozitive de cuțite acționate prin balansare, iar pentru maturarea pastei se foloseau niște cuve. Pentru păstrarea materiei prime la o temperatură scăzută se folosea gheața adunată iarna de pe râul Târnava, și apoi depozitată în pivnițele fabricii. Abia în 1921 a fost construit primul frigorifer, fiind montate și instalații moderne cu compresoare de mare capacitate.

Numele ''salam de Sibiu'' provine tot de la faptul că produsul, la export, era trecut în vechiul regat numai prin vama de la Sibiu.

La sfârșitul Primului Război Mondial, patronul de atunci al fabricii, Josef Theil, a deschis o a doua fabrică, în Sibiu, denumită "Theil & Co. A.G. Salami und Selchwarenfabrik", unde s-a continuat tradiția producerii așa-numitului salam de Sibiu. Capacitatea fabricii ajungea în anii '30 la 20 vagoane de salam pe an, la care se mai adăugau o serie de alte produse: specialități, conserve de carne (șuncă, leber, pate de ficat, gulaș, cârnăciori în conservă).

În 1940, fabrica Theil s-a închis, iar clădirile au fost cumpărate de Robert Berghaus din Germania, care le-a renovat și dotat cu utilaje modern. A redeschis fabrica, în 1941, sub numele Scandia Română SAR. Până în 1943 aici s-a produs toată cantitatea de conserve necesară armatei germane de pe frontul de răsărit.

Scandia a fost naționalizată în 1948, dar denumirea fabricii a fost păstrată. În 1963, Scandia a înregistrat marca ''Sibiu'', fiind astfel singura care putea să folosească denumirea, în cazul produselor din carne.

Primele livrări de salam de Sibiu peste hotare s-au realizat încă din anii '50. Până în 1989 se ajunsese la un export de 40-50 tone lunar în Austria, R. F. Germania, Cehoslovacia, Polonia, Israel, Belgia, Suedia și URSS. Datorită succesului său, atât pe piața națională, cât și la export, producția salamului de Sibiu s-a extins în diferite zone ale țării. În anii 1975-1976, s-au înființat și alte fabrici care produceau salamul de Sibiu, respectiv la Salonta (Bihor) și Bacău.

În 1991, secția din Mediaș a devenit Salconserv SA și a continuat să producă salam de Sibiu până în 2004, când fabrica a fost închisă. Motivul principal al închiderii fabricii a fost nerespectarea rețetei originale, care a dus la un produs din ce în ce mai slab calitativ.

Salamul de Sibiu a continuat să fie produs la Salonta (Bihor), Bacău și Sinaia.

În 2009, după o investiție de 6,6 milioane de euro, realizată din fonduri SAPARD, fabrica din Mediaș a reluat producția. În prezent, sub brandul Salam de Sibiu, peste 10 fabricanți realizează faimosul produs.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea, editor: Marina Bădulescu)

2014-03-17 11:45:00
AGERPRES
 

Accesari

Au fost vizite din data de 01.12.2006

Da o nota acestei stiri

  •  
0 voturi

Comentarii

Comenteaza la aceasta stire!