Ortodoxe
Sf. Mc. Mina, Victor şi Vichentie; Sf. Mc. Ştefanida; Sf. Cuv. Teodor Studitul
Duminica a 25-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica 25 dR. Sf. m. Mina, Victor, Vichentie şi ştefanida; Sf. cuv. Teodor Studitul

Romano-catolice
Duminica a 32-a de peste an
Ss. Martin din Tours, ep.; Marina, fc. m.;
Fer. Alice, fc. m.


Sfântul Mare Mucenic Mina este pomenit în calendarul creştin ortodox la 11 noiembrie.

Sfântul Mucenic Mina era soldat, de neam egiptean şi de credinţă creştină. A trăit în timpul împăratului roman Diocleţian (284-305), persecutor al creştinilor.

În acele timpuri de mare prigoană împotriva creştinilor, Sfântul Mina a plecat din armată şi s-a pustnicit, trăind departe de lume. Era sihastru atunci când într-o cetatea din apropiere s-a organizat o mare serbare păgână. Aflând de aceasta Sfântul Mina a lăsat muntele şi pustietatea şi venind în mijlocul serbărilor a stat la un loc înalt, unde putea fi văzut de toţi, şi a strigat cu mare glas: "Venit-am către cei ce nu mă caută pe mine, arătatu-m-am celor ce nu întrebau de mine" (Vieţile Sfinţilor).

La aceste cuvinte mulţimea şi-a întors ochii spre dânsul şi tăcând se mira de îndrăzneala lui. Acolo se afla şi guvernatorul cetăţii, care a poruncit ca Sfântul Mina să fie prins şi adus în faţa sa. Întrebat fiind cine este, Sfântul Mina a strigat în auzul tuturor că este robul lui Iisus Hristos, Care împărăţeşte în cer şi pe pamânt. Aflând guvernatorul că acesta a fost ostaş şi este creştin a poruncit să fie dus în temniţă şi păzit până a doua zi.

După ce serbările au luat sfârşit, Sfântul Mina a fost supus la chinuri cumplite pentru a renunţa la credinţa în Iisus Hristos. Îndurând toate acestea, în timpul chinurilor, Sfântul Mare Mucenic l-a mărturisit necontenit pe Hristos, întărindu-se în credinţa sa.

Fiind martor la tortură, unul din ostaşii, a zis către guvernator: "Stăpâne ighemoane, nu este tăinuit luminării tale cum că neamul creştinesc este nepriceput şi nu bagă seama de munci, ca şi o piatră sau lemn fără suflet, iar moartea o socotesc ca pe o băutură dulce. Deci, nu te osteni mai mult, ci porunceşte mai degrabă a sfârşi pe acest creştin împietrit" (Vieţile Sfinţilor).

Aşa s-a dat hotărârea de moarte pentru Sfântului Mina: "Pe Mina, ostaşul cel rău, care a căzut în credinţa creştinească, iar porunca împărătească nu a vrut s-o asculte, nici a voit să jertfească zeilor, poruncim să se taie cu sabia, şi trupul lui să fie ars în foc înaintea tuturor" (Vieţile Sfinţilor).

Sfântul Mucenic Mina, a fost dus din cetate şi i s-a tăiat capul; apoi aprinzând ostaşii un foc mare au aruncat în flăcări trupul sfântului.

După ce s-a stins focul, unii dintre creştini au luat părţile din moaştele sfântului care rămăseseră din foc. Învelindu-le în pânză curată, le-au uns cu aromate, iar după puţină vreme le-au dus în patria lui şi le-au pus la loc cinstit, pe care loc mai pe urmă au zidit şi o biserică în numele lui; săvârşindu-se acolo multe minuni. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor")

AGERPRES/ (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu)