Fii la curent cu toate noutatile!

Facebook Twitter Google+ Rss

Sondaj

Sustineti autonomia maghiara?




» Rezultate :: » Chestionare
 

Accesari

Au fost vizite din data de 01.12.2006

Rossenberg Alfred 

Reclama TV Vocea Romaniei 

 

 

 

Home »

INTERVIU Designerul Eli Lăslean: A fi creator de modă este o ecuație cu multe necunoscute

INTERVIU Designerul Eli Lăslean: A fi creator de modă este o ecuație cu multe necunoscute

 

Creatoarea de modă Eli Lăslean, care a îmbrăcat multe dintre vedetele autohtone, spune, într-un interviu acordat AGERPRES, că a fi creator de modă este o ''ecuație cu multe necunoscute''.

 

Foto: (c) ANGELO BREZOIANU / AGERPRES FOTO

 

Creatoarea brandului românesc — ELLIS — a mărturisit că femeia pe care o îmbracă este inteligentă, cu educație, care iubește succesul profesional.

Eli Lăslean vorbește în interviu despre povestea vieții ei — cum a început afacerea, cum a reușit să pătrundă în peisajul modei internaționale, cum și-a deschis primul magazin la București.

AGERPRES: Cum a început povestea Eli Lăslean în domeniul modei? Ce v-a determinat să vă apucați de modă?

Eli Lăslean: A fost o poveste să zicem de suflet pentru că eu am o formație de economist. Pentru că a fost momentul Revoluției, când traiectoria mea de economist s-a încurcat într-un fel. Eu cred că am o formație de creator să zic așa, de artist. Formația artistică mi-a amprentat viața, tot timpul am simțit nevoia să mă exprim într-un fel, să fac lucrurile într-un fel, să dau o anumită formă și totuși am fost o elevă silitoare, am avut mereu premiul întâi la școală, am terminat Facultatea de Științe Economice cu 9,75, totul părea ok, dar începând să lucrez mi-am dat seama că munca de economist nu îmi dă satisfacția de a mă exprima și de a reflecta în exterior ceea ce sufletul meu simțea.

Am terminat facultatea în 1980, câțiva ani am practicat meseria de economist, dar a venit Revoluția care ne-a făcut pe majoritatea să ne regândim traiectoria vieții, adică a fost ca și când s-au deschis porțile și visele neîmplinite puteau să aibă o șansă de a se naște. În timpul facultății am acumulat niște frustrări, în sensul în care, în anul doi, terminând cu zece o sesiune și fiind desemnată Miss Centrul Universitar Timișoara, la recomandarea profesorilor, am fost propusă să devin membră de partid. Întâmplarea a făcut ca cererea mea pusă în discuție să fie refuzată pe motiv că nu am nivel politic, că mă preocupă moda, că îmi vând cartela și îmi cumpăr haine pentru care nu aș putea face cinste membrilor de partid. Mi-a fost respinsă cererea de a intra în rândul membrilor de partid, lucru care sincer nu mi-a căzut bine și mi s-a părut o nedreptate care mi se face și am trăit niște ani cu dorința de a-mi lua revanșa.

Unul dintre designerii preferați fiind Emanuel Ungaro undeva am găsit un citat în care el spunea că "succesul e cea mai bună revanșă" și atunci niște ani mi-am bătut capul și m-am tot gândit ce aș putea eu să fac să am succes. Momentul Revoluției, care a aruncat totul în aer și pe mine m-a prins pe post de contabil șef la Organizația Pionierilor, într-un fel m-am bucurat pentru că mi s-a dat libertatea de a îmi alege altceva. Am fost fascinată de posibilitatea asta și cu ajutorul emisiunilor care se dădeau atunci pe TVR 1 despre antreprenori de succes din țările occidentale și inspirată și de serialul ''Prețul succesului'' și destinul Emmei Harte. M-a făcut să extrapolez acest exemplu în viața mea și cum acasă eram obișnuită să îmi fac o fustă sau o bluzică, o rochiță, învățasem de la mama mea să cos la mașină și să confecționez mici obiecte vestimentare, m-am gândit că aș putea să încerc să fac modă, pentru că era clar că era marea provocare cu care simțeam eu că aș putea să dau ceva.

În facultate eram numită de unii colegi și profesori ''arbitrul eleganței''. Întotdeauna mi-a plăcut să dau sfaturi celor din jur, drept pentru care virarea spre modă nu a fost decât la un pas. În 1991 mi-am dat demisia din postul de economist la un trust agricol și am început să fac hăinuțe la mașina de cusut din bucătărie. Pe acea vreme băiatul meu avea șapte ani, i-am adunat pe prietenii și colegii lui și am decis să fac o colecție pentru copii, pe care am prezentat-o în Sala Polivalentă din Arad la o competiție și a fost ca în filme. A fost un mare succes. În trupa de copii era pe vremea aceea și fetița lui Helmuth Duckadam — Brigitte și totul a fost ca într-o poveste frumoasă cu fetițele cu rochițe, băieții cu papioane, a fost tare frumos.

Eu m-am apropiat cu reținere și prudență de acest domeniu pe care îl iubeam, dar despre care nu știam nimic. Lucrul care m-a preocupat a fost să văd dacă aș putea să devin un nume care poate să spună ceva. Îmi amintesc că după trei luni am reușit să îmi cumpăr primul balot de material, până atunci îmi cumpăram cu metrul de la magazin. Auzisem de un târg de modă care se desfășura la Milano, la câteva luni după ce m-am hotărât să mă ocup de modă și soțul meu, care pe atunci era suportul meu moral, m-a încurajat și cu singurii bani care îi aveam în casă am decis să merg la Milano. A fost cred că alegerea mea norocoasă pentru că acolo am reușit să văd pe viu peisajul modei internaționale. Am reușit să ajung într-o sală de prezentare, iar prima colecție pe care am văzut-o a fost Gucci. Nu pot să vă spun cât de fascinată, de emoționată și de impresionată am fost, știu numai că atunci când am văzut în fața mea pe podium pe Claudia Schiffer, Naomi Campbell, Linda Evangelista lacrimile au început să curgă pe fața mea și mi-am dat seama că viața mea poate să aibă un alt sens și lucrul acesta s-a și întâmplat pentru că impresionată de ce am văzut acolo am venit acasă și am început să organizez prezentări de modă în România care să semene puțin cu ceea ce văzusem eu la Milano.

Mi-am dat seama de prăpastia care există între piața românească și piața Occidentală pentru că în România comunistă moda nu se putea dezvolta, deci nu aveam nicio legătură cu modă, erau doar niște confecții de serie, dar, având șansa să văd acolo, pentru mine drumul a început să se creioneze într-un fel și a fost un parcurs anevoios și dificil, dar făcut cu multă dragoste și cu pasiune și cu încredere că voi reuși. Am avut șansa să îl am alături pe soțul meu, dar nu a durat prea mult pentru că la șapte ani după ce am început acest periplu în lumea modei la unul dintre drumurile pe care le-am făcut spre București la un târg de profil, să cumpărăm niște mașini de cusut, un TIR nenorocit ne-a lovit și a urmat un calvar. Soțul meu a fost afectat foarte grav și după patru luni de stat într-un spital din București, apoi l-am dus în Ungaria, l-am pierdut spre sfârșitul anului.

Aveam 24 de angajați, aveam un copil de 15 ani care tocmai intrase la liceu. A fost o tragedie care ne-a zguduit familia din plin, dar pe care eu m-am străduit să o depășesc rămânând în minte cu dictonul "succesul este cea mai bună revanșă". Simțeam că viața mi-a tras un pumn. Simțeam că eram la un pas de a fi desființată. Întreg echilibrul era dat peste cap, dar nu îmi plac eșecurile și am simțit nevoia să mă adun, să mă mobilizez, să trec mai departe și să fiu pentru copilul meu un sprijin. La șase săptămâni după ce l-am înmormântat pe soțul meu am primit invitația la primul târg de modă din România — Modexpo. Am acceptat pentru că plecam oriunde numai să nu văd acasă locul gol. Venirea în București cu o expoziție cu hainele pe care eu le făceam cu dragoste la Arad a fost o revelație. Am avut un succes nebun, am vândut tot. M-am întors acasă cu banii necesari plătirii furnizorilor, iar de acolo a fost încă un târg în World Trade Center la Christmas Day — după o lună de participare la acest târg alt succes, alți bani, care m-au reechilibrat și am putut să trec cu bine acel an și a venit invitația de a-mi deschide un magazin la Sofitel, în galeria comercială World Trade Center.

În fața pericolului am ales să fiu curajoasă, nu mai aveam nimic de pierdut, dacă altădată aș fi fost prudentă în a veni în București, în Capitala în care existau deja niște nume conturate, nu mai conta și am zis ok. Am avut șansa, norocul și le sunt recunoscătoare prietenilor mei și ai soțului meu care m-au ajutat și care au fost alături de mine și de fiul meu, Marius, și ne-am trezit că o văduvă și un orfan cu mobila adusă de la Arad ne-am deschis un magazin în Capitală. La început eram chiar eu la vânzare pentru că nu aveam angajați, dar lucrurile s-au aranjat și magazinul nostru a fost rampa de lansare în moda națională pentru că aici a fost locul unde am început să fim văzuți. A fost vitrina unde priveau cu admirație vedete importante. Îmi aduc aminte de Andreea Esca, cea care ne-a pășit pragul și care zicea ''wow, ce lucruri frumoase!''. Îmi aduc aminte de Alessandra Stoicescu, căreia am avut șansa și onoarea să îi creez vestimentația timp de trei ani. (...) I-am făcut rochia de mireasă soției lui George Ogăraru, apoi am creat o rochie pentru soția lui Mihai Covaliu, apoi m-am ocupat și de vestimentația prezentatoarelor de știri de la Prima TV — Cristina Țopescu, Magda Vasiliu.

Prima mare prezentare pe care am făcut-o în București a fost în anul 2000, la hotel Marriott, atunci am fost foarte curajoasă. Am organizat un show de modă fairplay în memoria soțului meu și a fost ceva cu totul deosebit. L-am avut consilier pe Ovidiu Buta. Am făcut o colecție frumoasă de 100 de piese, pantofii au fost oferiți de Mihai Albu, era prima ieșire pe scenă a pantofilor lui Mihai Albu într-o prezentare de modă în show-ul Ellis din anul 2000. Am gândit un show în care echipa națională de scrimă a României a făcut preambulul prezentării. Am mers pe muzica din ''Gladiatorul'' și am încheiat prezentarea cu ieșirea triumfală a Laurei Badea printre scrimerii așezați în poziție de salut, iar la final am apărut eu cu o caschetă de scrimeră. Vreau să spun că noi, femeile, avem o capacitate pe care nici noi nu o bănuim — de a depăși unele momente critice și foarte dificile din viață. În acel show am avut-o pe Bianca Brad, Iulia Frățilă, Monica Davidescu, Anca Țurcașiu — a fost foarte frumos.

AGERPRES: Ce vă inspiră în creațiile pe care le faceți? Cum ați descrie femeia care vă poartă hainele?

Eli Lăslean: Permanent am fost preocupată de a vedea cum trebuie să arate femeia preocupată de carieră, pentru că femeia pe care o îmbrac eu este femeia inteligentă, femeia cu educație, femeia care iubește succesul profesional, dar nu numai, și totdeauna am fost preocupată să văd cum trebuie să fie îmbrăcată o astfel de femeie, astfel încât haina să fie aliatul ei. Noi, prin felul în care ne îmbrăcăm, transmitem un mesaj nonverbal, de multe ori, necunoscând codul vestimentar, mesajul transmis este greșit, este în defavoarea noastră. Normal că tendințele în modă mă preocupă. În permanență sunt la curent cu ce spun marii creatori, dar pe lângă asta încerc să mă gândesc ce aș purta eu. Hainele pe care le creez le fac după sufletul meu, încercând o transpunere personală a tendințelor internaționale. Foarte rar produc haine pe care eu nu le-aș îmbrăca, multe s-au născut pe mine. Eu le îmbrac prima dată, mă uit în oglindă și spun este bine sau nu. Sunt foarte atentă cum se îmbracă lumea civilizată, drept pentru care nu o dată am încercat să introduc moda pălăriilor, care își au locul lor într-o lume civilizată, dar nu prea am reușit pentru că societatea românească, din păcate, nu are o aplecare pentru lucrurile educate și de bun simț. Încerc să fac din veșmânt cartea de vizită cea mai fidelă a fiecărei persoane, iar ceea ce fac cu mare plăcere atunci când sunt solicitată să fac o ținută personalizată este în a transpune în exterior caracterul persoanei, adică rochia, ținuta respectivă trebuie să aibă ceva din configurația sufletească a celei care o poartă. Pun mare accent pe modă ca o stare de spirit. Prin modă transmitem un ideal, o imagine (e la modă să ai unghiile lungi sau scurte, machiajul să fie discret sau nu, fusta scurtă sau lungă etc) ... pentru unii e la modă să ai spatele gol — nu sunt pentru, am ceva împotriva mireselor cu spatele gol, întrucât consider că rochia de mireasă ar trebui să reprezinte altceva decât o invitație la seducție.

AGERPRES: Când vorbiți despre design vestimentar, care este raportul între artă și meșteșug sau cât la sută este inspirație și cât meseria învățată?

Eli Lăslean: Normal că atunci când vorbim de designul vestimentar arta trebuie să fie 70% sau 80% și restul completat cu marea artă a meșteșugului realizării produsului. Linia, tăietura pe care o are haina, cromatica, maniera în care abordezi o haină ține clar de inspirație și de niște precepte estetice. Într-adevăr ca o haină să fie valoroasă trebuie să fie și foarte bine lucrată, dar o haină perfect lucrată, care nu are nicio particularitate, nu are creativitate, e ca un șablon, nu cred că poate să fie o piesă deosebită.

AGERPRES: Cum vă dați seama ce își dorește o clientă, ce i se potrivește?

Eli Lăslean: Încerc să o cunosc, de aceea, când am o întâlnire cu o clientă, încerc să fac un fel de diagnostic. Să văd ce fel de persoană este, să văd ce îi place, pentru că haina trebuie să o reprezinte și nu vreau eu să îi inoculez gustul meu. Între haină și om trebuie să fie o armonie perfectă, numai atunci persoana respectivă strălucește, de aceea întotdeauna încerc să înțeleg gustul persoanei. De cele mai multe ori se întâmplă ca gusturile să fie corect definite și atunci sarcina mea este foarte ușoară, dar atunci când văd că gusturile au luat-o razna încerc să o sfătuiesc și câteodată, dacă este o persoană apropiată, îmi exprim foarte tranșant părerea când gustul nu este în avantajul persoanei, pentru că de multe ori oamenilor le plac anumite culori, anumite stiluri care nu îi avantajează.

AGERPRES: Cum este să fii creator de modă în România?

Eli Lăslean: Este interesant. Dacă ești doar creator de modă și nu ai și o percepție destul de realistă asupra mediului de afaceri este destul de dificil. Depinde cum te poziționezi, nu este ușor, dar depinde — dacă trăiești din modă, atunci trebuie să fie orientată într-o structură economică, practică. Dacă este doar un moft atunci lucrurile stau altfel, depinde cum te raportezi la ea și de pe ce poziție și ce reprezintă moda pentru că poți să fii un creator de modă boem, care o face doar așa din hobby sau poți să fii un stilist, un designer care trăiește din asta și pentru care moda este o profesie și atunci e destul de complicat. Din păcate, în România postdecembristă, nu avem un sistem al modei, nu avem o Cameră Națională de Modă românească, cum există în toate țările civilizate, ca să nu mai vorbim de un sindicat de pret-a-porter sau sindicate de couture. A fi creator de modă este o ecuație cu multe necunoscute și trebuie să fii extrem de priceput ca să ajungi la rezultatul dorit.

AGERPRES: Din punct de vedere financiar cum ați resimțit criza? A scăzut numărul de clienți?

Eli Lăslean: Criza s-a resimțit într-adevăr, dar eu personal, în maniera în care mi-am restructurat Casa de modă, sincer nu am simțit criza pentru că, bazându-mă pe o clientelă fidelă, am trecut destul de ușor peste criză și chiar am evoluat calitativ, în sensul în care am ținut legătura mai strânsă cu persoanele care apreciază moda pe care eu o fac și în felul acesta ne-am apropiat. Criza ne-a apropiat.

AGERPRES: Recent ați participat la un renumit târg de nunți din Capitală. Cum a fost?

Eli Lăslean: A fost foarte frumos. A fost avalanșă de clienți la noi în stand. Conceptul de multibrand pe care l-am lansat recent se pare că este unul dintre lucrurile inspirate pe care le-am făcut în sensul în care am decis ca, alături de ELLIS, să aduc și alte branduri străine care să facă oferta pe care noi o avem pentru clientela noastră deosebit de bogată și completă. A fost bine, a fost frumos. Am avut întâlniri de suflet cu vechi clienți sau mai noi.

AGERPRES: Care a fost cea mai dorită rochie de mireasă, dacă puteți să ne descrieți cum arată și cât costă?


Eli Lăslean: Cea mai scumpă rochie de la noi a fost o rochie de 1.200 de euro de la Demetrios. Aceasta a fost cea mai des probată. Este o rochie relativ clasică, cu bustieră și acoperită cu dantelă brodată, cu o trenă amplă și o linie de fustă largă pe crinolină cu tuluri și aplicații de dantelă. O rochie frumoasă, romantică și foarte somptuoasă.

AGERPRES: Ce vă cer clientele dvs atunci când comandă o rochie de mireasă și ce le recomandați?

Eli Lăslean: Depinde de cliente. Chiar pot spune că avem păreri foarte împărțite și solicitări foarte diverse. Sunt persoane care doresc o simplă rochie de mireasă, care să nu fie nici din dantelă, nici din voal, o rochie simplă. Sunt persoane care își doresc rochii ample de prințese cu crinolină și spectaculoase, foarte apreciate fiind și siluetele sirenă. De obicei pentru sirenă se dorește ca ele să fie acoperite de dantelă sau dantelă paietată, dantelă cu mărgele.

AGERPRES: Care a fost cea mai nonconformistă rochie de mireasă pe care ați creat-o?

Eli Lăslean: Cea mai senzațională rochie pe care am avut ocazia să o executăm la comandă a fost a unei cliente fidele care ne-a solicitat rochia prințesei Danemarcei și am fost încântată să observ că am putut să o reproducem 100%. Se căsătorea cu un nobil italian și a dorit pentru cununia ei să aibă această rochie deosebită. A fost o rochie cu un look antic, foarte deosebită. Foarte multe fete vin cu imagini luate de pe internet, unde multiplele fotografii cu mirese fac fixație în mintea plină de vise a fetelor.

AGERPRES: În colecțiile de haine ce materiale preferați?

Eli Lăslean: Îmi place să lucrez cu voaluri. Voalul este ceea ce îmi place și în funcție de situație îmi plac de asemenea taftalele mai ales cele care au fir metalic, este o nebunie să le lucrezi, pentru că ești ca un sculptor, poți să faci cele mai neașteptate forme și acest lucru care mă pasionează îl fac cu mare plăcere.

AGERPRES: Care sunt tendințele anului 2014 în modă?

Eli Lăslean: Pentru 2014 este o invazie de dantele, dantelării de diverse culori, de cele mai multe ori negre. Se poartă dantela, tulul elastic, linii cromatice pe tonalități de clar, obscur. Ca și tăietură — o mulțime de volane. Este o modă foarte feminină. Linia pe care se merge este o linie care urmărește forma corpului și asistăm la o revenire a romantismului anilor '50.

AGERPRES: Creațiile dumneavoastră au fost prezentate și în străinătate?


Eli Lăslean: Am avut șansa să particip la câteva târguri internaționale. Îmi amintesc că la primul târg de la Düsseldorf întreaga colecție prezentată în 1996 a fost cumpărată de cineva care avea un showroom. Prezența noastră la Paris în 1997 a fost un mare succes. M-am calificat doi ani la rând la un concurs de modă din Italia — Mittel Moda (Gorizia), unde participau tineri designeri și stiliști din țările de Răsărit, unde moda nu se dezvoltase. Am mai avut o expoziție în 2012 la Stockholm cu ambasada României de acolo și a fost deosebit de onorant pentru mine să mă întâlnesc cu nume importante din moda suedeză. În urma acestor expoziții și întâlniri, designerul Casei regale suedeze Lars Wallin mi-a făcut o vizită la Arad și am pus la punct o colaborare pe o linie restrânsă de pret-a-porter pe zona de rochii de seară și s-a legat o frumoasă prietenie care sper să continue. Chiar acum doi ani am avut o colaborare cu el pentru realizarea costumelor Azerbaidjanului la Eurovision. El a făcut designul, iar ținutele s-au realizat la noi. Munca în atelier e foarte solicitantă. Nu este ușor și moda înseamnă un travaliu permanent. De multe ori am sesizat că sunt persoane care privesc moda ca un moft, nu e deloc un moft. Dacă ai o echipă puternică în spate poate fi un moft, dar atunci nu tu ești cel care urnește toate rotițele care compun agregatul acesta. Dacă iei moda ca pe un mod de existență și încerci să realizezi lucruri deosebite e foarte solicitant.

AGERPRES: Pentru anul 2014 ce pregătiți. Unde vom auzi de Eli Lăslean?

Eli Lăslean: Am niște proiecte frumoase despre care nu vreau să vorbesc acum pe motive de superstiție, dar veți mai auzi.

AGERPRES: Vă gândiți să mai aveți o colecție care să aibă în prim plan vedete așa cum a fost cea din anul 2000 cu scrimerii?

Eli Lăslean: S-ar putea .... Deocamdată mă gândesc să reiau concursul Eli Lăslean pentru design dotat cu un premiu de 1.000 de dolari. Mi-ar plăcea să reiau acele Gale de eleganță și fairplay pe care le-am organizat trei ani la rând la hotel Marriott și Hilton. Mă gândesc și sper să găsesc sprijinul necesar al oamenilor care iubesc frumosul pentru că a avea o atitudine elegantă este un lucru care ne onorează.

AGERPRES: Ce vedete din străinătate poartă creațiile dvs.?

Eli Lăslean: Din străinătate realizez rochii frumoase pentru femei normale și obișnuite care merg la diferite evenimente. În vara trecută a fost un moment în care s-au întâlnit la mine în showroom trei femei, din trei colțuri ale lumii — una venea din Sydney, una de la Stockholm și una de la Londra și am realizat rochiile pe care și le doreau. Două dintre ele erau mirese și una își serba majoratul. Nu am cochetat cu ideea de a îmbrăca vedete străine pentru că trebuie să ai PR în zona aceea, nu mi-am propus încă, dar cine știe. Pe Nadia Comăneci am îmbrăcat-o o dată, despre ea pot să spun că este o vedetă cu notorietate internațională pe care am îmbrăcat-o.

AGERPRES: Ce vedete autohtone ați îmbrăcat?

Eli Lăslean: I-am făcut rochia de mireasă Simonei Amânar, soției lui Helmuth Duckadam, rochia de cununie civilă pentru Catrinel Sandu, soției lui Eugen Ionescu de la Kripton. Pe Raluca Moianu am îmbrăcat-o, pe Monica Iagăr, pe Angela Similea. M-am mișcat în spațiul acesta, nu am mers încă la Hollywood.

AGERPRES: Ce vă doriți pe viitor de la marca ELLIS?

Eli Lăslean: Este ca hainele pe care le fac eu cu atâta dragoste să fie purtate de femei care au același set de valori ca și mine și să ne bucurăm împreună de momentele frumoase ale vieții. Deci cred eu că familia de cliente fidele care s-a constituit este un capital de imagine care pe mine mă bucură foarte tare. Îmi doresc să sporim familia ELLIS prin adăugarea de persoane noi care ne împărtășesc criteriile estetice și nu numai.

AGERPRES: Ce sfaturi le-ați da tinerilor care doresc să înceapă o carieră în designul vestimentar?

Eli Lăslean: Să încerce să afle cât mai multe despre modă și să își definească stilul după sufletul pe care îl au. Până la urmă dacă ești serios poți realiza lucruri mărețe. Totul este să fii dispus să faci eforturi pentru a fi foarte bun.

AGERPRES: Despre magazinul dumneavoastră din Arad — ELLIS Luxury Ceremony — ce ne puteți spune?

Eli Lăslean: E un loc în care cei care intră primesc sfaturi, sunt consiliați. Clientele mele fidele beneficiază de asistența mea atunci când își doresc o ținută deosebita sau pur și simplu doresc să fie îmbrăcate corect ... în măsura posibilităților încerc să fac față și altor solicitări atunci când timpul îmi permite. AGERPRES/(A — autor: Florentina Ștefănescu, editor: Georgiana Tănăsescu)

2014-01-25 11:16:33
AGERPRES
 

Accesari

Au fost vizite din data de 01.12.2006

Da o nota acestei stiri

  •  
0 voturi

Comentarii

Comenteaza la aceasta stire!