Fii la curent cu toate noutatile!

Facebook Twitter Google+ Rss

Sondaj

Sustineti autonomia maghiara?




» Rezultate :: » Chestionare
 

Accesari

Au fost vizite din data de 01.12.2006

Rossenberg Alfred 

Reclama TV Vocea Romaniei 

 

 

 

Home »

DOCUMENTAR: Trei ani de la începutul revoluției egiptene

DOCUMENTAR: Trei ani de la începutul revoluției egiptene

 

Egiptul marchează la 25 ianuarie 2014 trei ani de la declanșarea revoltei urmată de demisia președintelui Hosni Mubarak și de o lungă perioadă de instabilitate politică.

 

Foto: (c) Wang Jianhua / XINHUA ARHIVA

 

În 25 ianuarie 2011, la Cairo și în alte orașe din Egipt au avut loc manifestații de amploare, care vizau reforme politice și sociale și aveau drept model revoltele din Tunisia soldate cu fuga președintelui Zine El Abidine Ben Ali. Manifestațiile au fost prefațate de critici vehemente împotriva președintelui Hosni Mubarak, postate pe internet, și de apeluri la proteste împotriva sărăciei și represiunii.

Următoarea perioadă a fost marcată de ample proteste împotriva președintelui Mubarak, organizate pe întreg cuprinsul țării, fiind însoțite de confruntări violente între protestatari și forțele de ordine.

După câteva zile de la debutul manifestărilor de protest, președintele egiptean Hosni Mubarak a cerut armatei să se alăture poliției, pentru asigurarea securității țării și a decretat restricții de circulație la nivel național. Violențele între poliție și manifestanți au continuat.

La sfârșitul lunii ianuarie, Guvernul egiptean a demisionat. Ahmad Shafiq, fostul ministru al aviației civile în guvernul demis, a fost desemnat să formeze noul cabinet.

La 1 februarie, peste un milion de egipteni au manifestat pentru a cere plecarea președintelui Mubarak. Șeful statului a anunțat că rămâne la putere, dar că nu va mai candida la alegerile prezidențiale programate pentru luna septembrie.

Mișcările de protest au continuat, fiind amplificate de confruntări între manifestanți pro și anti-Mubarak, în urma cărora armata a intervenit cu focuri de avertisment.

Piața Tahrir din centrul capitalei Cairo a fost ocupată de mii de manifestanți care cereau plecarea imediată a președintelui egiptean.

Pe fondul protestelor, Hosni Mubarak a anunțat inițial, într-un discurs adresat națiunii, că își deleagă puterile vicepreședintelui Omar Suleiman, dar nu părăsește funcția de președinte. La 11 februarie 2011, Omar Suleiman a declarat că președintele Hosni Mubarak a demisionat, cedând puterea armatei. Decizia a fost luată ''din cauza circumstanțelor dificile prin care trece țara'', a explicat el.

Comunitatea internațională a salutat unanim decizia lui Hosni Mubarak de a se retrage din funcția de președinte al Egiptului după trei decenii în fruntea acestui stat, cerând totodată o tranziție pașnică spre democrație.

După demisia lui Mubarak conducerea statului a fost preluată de Consiliul Suprem al Forțelor Armate (CSFA), organism ce reunea șefi militari, care ulterior a fost acuzat, în repetate rânduri, că aplică măsuri nedemocratice.

Primele alegeri legislative în Egipt, după demisia fostului președinte Hosni Mubarak, s-au desfășurat într-un context politic tensionat, marcat în lunile noiembrie și decembrie de reprimarea violentă a manifestanților împotriva autorităților militare de la Cairo.

Scrutinul electoral început la 28 noiembrie 2011 și desfășurat în mai multe etape a fost marcat de victoria partidelor islamiste. Prima ședință a noii Adunări Naționale egiptene (camera inferioară a legislativului egiptean), în care cele mai multe locuri au fost obținute de Partidul Libertății și Justiției (PLJ), provenit din gruparea Frații Musulmani, a avut loc la 23 ianuarie 2012.

La împlinirea unui an de la revolta împotriva regimului Mubarak, în 25 ianuarie 2012, presa egipteană saluta manifestațiile masive care au avut loc la Cairo și în alte locuri din țară pentru a marca declanșarea revoltei ce a condus la demisia președintelui egiptean după trei decenii de putere.

Manifestanții au cerut plecarea imediată a șefilor armatei din fruntea statului, acuzând, în fapt, perpetuarea vechiului regim.

Disensiunile apărute între forțele politice și puterea militară erau motivate de acuzele aduse de liderii politici care apreciau că șefii structurilor armatei subminează reușitele revoluției. Mișcarea islamistă Frații Musulmani, majoritară în Parlament, avertiza puterea militară în legătură cu sprijinul constant acordat guvernului. Consiliul Suprem al Forțelor Armate a continuat însă să sprijine guvernul condus de Kamal al-Ganzouri, a cărui demisie era cerută insistent de Frații Musulmani.

În 16 iunie 2012, ca urmare a deciziei Curții Constituționale, care a semnalat vicii de procedură la alegerile legislative, Consiliul Suprem al Forțelor Armate a anunțat dizolvarea oficială a Parlamentului. CSFA a anunțat preluarea imediată a puterii, până la constituirea unui nou legislativ egiptean, în locul celui creat în ianuarie și dominat de islamiști.

În climatul tensionat, dominat de competiția acerbă între candidații islamiști și cei liberali laici, în 30 aprilie 2012 a început campania pentru primele alegeri prezidențiale după plecarea lui Mubarak. Tabăra laică a fost reprezentată în principal de Amr Moussa, fost ministru de externe sub președinția lui Mubarak, și ultimul premier din epoca Mubarak, Ahmad Chafiq. De partea cealaltă, Frații Musulmani au fost reprezentați de Mohammed Morsi, liderul formațiunii politice Partidul Justiției și Libertății (PLJ). Cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale, desfășurat în 16-17 iunie 2012, care i-a opus pe Mohammed Morsi și Ahmad Shafiq, a fost câștigat de candidatul Fraților Musulmani. Mohammed Morsi a fost ales președinte al Egiptului cu 51,73% din voturile celor prezenți la urne.

La câteva luni după preluarea funcției de președinte, Mohamed Morsi a promulgat dispoziții cu valoare constituțională sporindu-și prerogativele de șef al statului. Ca urmare a acestei decizii, opozanții președintelui egiptean au ocupat la sfârșitul lunii noiembrie 2012 emblematica piață Tahrir, din Cairo, în semn de protest.

Cu ocazia împlinirii a doi ani de la revolta populară care l-a înlăturat de la putere pe fostul președinte Hosni Mubarak, în ianuarie 2013, în mai multe orașe din Egipt au avut loc manifestații împotriva puterii islamiste. Demonstrațiile violente au avut loc în contextul crizei dintre președintele islamist Mohamend Morsi și opoziție, care l-a acuzat de autoritarism, criză agravată și de dificultățile economice cu care se confrunta țara.

În urma manifestațiilor ample în care se cerea plecarea președintelui Mohamend Morsi, în 3 iulie 2013, șeful armatei egiptene, generalul Abdel Fattah al-Sisi, a anunțat că președintele islamist Mohamed Morsi a fost înlăturat și a fost înlocuit temporar în fruntea țării de președintele Curții Constituționale, Adly Mansour. Morsi a fost plasat, oficial, în arest preventiv.

Statele Unite ale Americii și numeroase alte țări și-au exprimat îngrijorarea după destituirea de către armata egipteană a președintelui Mohamed Morsi și au pledat pentru o revenire rapidă la procesul democratic în Egipt. Președintele american Barack Obama a făcut apel la alegerea rapidă a unui nou guvern civil în Egipt.

La apelul susținătorilor și a adversarilor președintelui islamist înlăturat de la putere, Mohamed Morsi, în perioada următoare demiterii președintelui, au avut loc în țară o serie de manifestații care au degenerat în conflicte violente între forțele de ordine și manifestanți pro-Morsi. Susținătorii lui Morsi îi acuzau pe militari că au comis o ''lovitură de stat'' la 3 iulie 2013.

În septembrie 2013, ministrul solidarității sociale din Egipt, Ahmed al-Barei, a decis dizolvarea mișcării islamiste Frății Musulmani, iar la sfârșitul anului 2013, guvernul interimar egiptean a ordonat confiscarea bunurilor a peste 500 de lideri ai mișcării și ai altor organizații islamiste, inclusiv pe cele ale președintelui demis Mohammed Morsi.

La începutul anului 2014, în Egipt s-a organizat un referendum pentru o nouă Constituție, care a fost aprobată cu o majoritate covârșitoare (98,1% din voturi). Potrivit anunțului făcut în 18 ianuarie 2014 de Comisia electorală egipteană, rata de participare la referendum a fost de 38,6%.

După înlăturarea de la putere a președintelui Hosni Mubarak, economia egipteană este marcată în continuare de o perioadă dificilă. Pe lângă scăderea numărului de turiști, sector vital al economiei egiptene în condițiile în care peste 10% din Produsul Intern Brut provine din turism, economia egipteană a suferit și de pe urma inflației ridicate, a scăderii producției industriale și a consumului, ceea ce a condus la reducerea rezervelor valutare.
* * *
Fostul președinte Hosni Mubarak (83 ani) se află în detenție preventivă într-un spital militar din Cairo, unde primește îngrijiri medicale, după ce un tribunal a decis, în iunie 2013, eliberarea sa condiționată. Mubarak este primul lider arab adus în fața justiției, drept urmare a mișcărilor de protest de anul trecut denumite generic "Primăvara arabă".

Procesul fostului președinte egiptean a început în 3 august 2011. În 5 ianuarie 2012, procurorii au cerut pedeapsa capitală prin spânzurare pentru Hosni Mubarak. Aceeași sentință a fost cerută și în cazul fostului ministru de interne Habib el-Adli și al altor șase personalități din cadrul serviciilor de securitate egiptene. În 2 iunie 2012, Hosni Mubarak și ministrul de interne Habib el-Adli au fost condamnați la închisoare pe viață pentru moartea unui mare număr de manifestanți în timpul revoltei din 2011. AGERPRES (Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Marina Bădulescu)

2014-01-25 12:17:07
AGERPRES
 

Accesari

Au fost vizite din data de 01.12.2006

Da o nota acestei stiri

  •  
0 voturi

Comentarii

Comenteaza la aceasta stire!