Fii la curent cu toate noutatile!

Facebook Twitter Google+ Rss

Sondaj

Sustineti autonomia maghiara?




» Rezultate :: » Chestionare
 

Accesari

Au fost vizite din data de 01.12.2006

Rossenberg Alfred 

Reclama TV Vocea Romaniei 

 

 

 

Home »

Documentare

Documentare

Foto: (c) GEORGE ONEA / AGERPRES ARHIVA

 

Ortodoxe
Sf. Ier. Vucol, episcopul Smirnei, și Fotie, patriarhul Constantinopolului; Sf. Cuv.Varsanufie cel Mare

Greco-catolice
Sf. ep. Vucol al Smirnei; Sf. m. Iulian

2014-02-06 07:32:00
Vezi Continuarea 

EFEMERIDE ASTRONOMICE - 6 februarie

Este a 37-a zi a anului 2014. Mai sunt 328 de zile până la sfârșitul anului.

 

Foto: AGERPRES ARHIVA / SIMION MECHNO

 

Soarele răsare la 07 h 28 m și apune la 17 h 32 m. 


Luna răsare la 10 h 52 m și apune la 00 h 23 m.

2014-02-06 07:31:00
Vezi Continuarea 

Festivalul Internațional de Film de la Berlin, la a 64-a ediție

Producții cinematografice din întreaga lume, actori și cineaști se reunesc între 6 și 16 februarie, la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, ajuns la a 64-a ediție.

 

Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES ARHIVA 



Festivalul Internațional de Film de la Berlin (Internationale Filmfestspiele Berlin), numit și Berlinale, este una din principalele competiții cinematografice din lume. Prima ediție a avut loc în Berlinul de Vest, în 1951, la inițiativa lui Oscar Martay, fost ofițer în armata americană implicat în industria de film. Din 1978, festivalul s-a desfășurat în luna februarie a fiecărui an. Este considerat festivalul cu cel mai numeros public din lume, după numărul de tichete vândute și al legitimațiilor de acces. În cadrul evenimentului rulează până la 400 de filme în diferite secțiuni, acoperind o varietate de teme și stiluri cinematografice. Aproximativ 20 de filme concurează în competiție pentru Ursul de Aur și Ursul de Argint. Din 2001, directorul festivalului este Dieter Kosslick, fondatorul European Low Budget Forum (Forumul european de film cu buget redus).

La ultima ediție a Berlinalei, din 2013, regizorul chinez Wong Kar-wai a prezidat juriul, iar filmul său ''The Grandmaster'' a fost proiectat în deschiderea Festivalului. Premiul Ursul de Aur pentru cel mai bun film a fost acordat peliculei ''Poziția Copilului'' (Child's Pose), în regia lui Călin Peter Netzer. 

 


Foto: (c) VLAD STAVRICA / AGERPRES ARHIVA

Programul festivalului

Evenimentul cuprinde șapte secțiuni diferite, pentru care filmele sunt selectate de un director de secțiune, consiliat de un juriu de experți. Filme de toate genurile, mărimile și formatele își găsesc locul în secțiunile evenimentului: cinema internațional în Competiție, producții independente și de artă în Panorama, filme pentru publicul tânăr în Generation, noi descoperiri și tinere talente de pe scena germană în Perspektive Deutsches Kino, cinematografie experimentală, neobișnuită și de avantgardă în Forum și o explorare a posibilităților cinematice în Berlinale Shorts. Secțiunea Berlinale Special, care include și Berlinale Special Gala, include difuzarea de producții noi extraordinare și decernarea unor distincții marilor personalități ale cinematografiei.

Secțiunea Competiție cuprinde filme de lungmetraj care nu au fost lansate în afara țării de origine. Panorama cuprinde noi filme independente și de artă care tratează subiecte controversate sau stiluri estetice neconvenționale. Filmele din această categorie, ce tratează teme cu ecouri istorice, cum ar fi homosexualitatea, sunt menite să stârnească reacții și discuții. În secțiunea Forum, dedicată tinerilor regizori și filmului experimental, nu există restricții de format sau gen, iar producțiile nu concurează pentru premii. Secțiunea Generation cuprinde un mix de scurtmetraje și lungmetraje adresate publicului tânăr sau copiilor.

 

Berlinale Shorts include scurtmetraje care au arătat abordări speciale în regie. Filmele scurte sunt răsplătite, la rândul lor, cu Ursul de Aur și Ursul de argint.

2014-02-05 18:41:00
Vezi Continuarea 

Festivalul zăpezii în Japonia

Festivalul zăpezii, desfășurat an de an la Sapporo, în Japonia, atrage, la fiecare ediție, un număr foarte mare de vizitatori din țară și de peste hotare. Timp de o săptămână, în perioada 5-11 februarie, sute de statuete din zăpadă și din gheață umplu străzile orașului. Variind de la replici după piese arhitecturale celebre japoneze sau străine și până la reprezentări imaginare, sculpturile din zăpadă și gheață creează o atmosferă feerică.

 

Foto: (c) XINHUA FLUX /Wang Jianwei 


Festivalul a debutat în 1950, când elevii de la liceul local au sculptat șase statuete din zăpadă în Parcul Odori, de-a lungul străzii principale din oraș. A atras un număr impresionant de spectatori, iar în anii care au urmat spectacolul era deja emblema orașului Sapporo. Aflat la cea de-a 65-a ediție, evenimentul atrage în prezent peste 2 000 000 de vizitatori.


În jur de 150 de grupuri de locuitori prezintă câte o statuie pe o anumită temă. Mai mult decât atât, ei se oferă voluntar pe toată perioada expoziției, oferind informații turistice, ajutându-i pe cei cu disfuncții fizice să-și împingă căruciorul pe străzile acoperite cu zăpadă sau traducând informațiile necesare pentru străini. În cadrul festivalului are loc și o competiție pentru desemnarea celei mai frumoase statuete. Se va acorda, de asemenea, și un premiu de popularitate.

2014-02-05 12:14:00
Vezi Continuarea 

SPORTURI MAI PUȚIN CUNOSCUTE: Curling-ul sau șahul pe gheață

Curling-ul poate părea pentru necunoscători un joc tare ciudat, cu un nume care - în limba română (a bucla, a încreți) - sună și mai ciudat. Chiar dacă faci un efort să înțelegi "terenul de joc", cu toate liniile și cercurile, nu reușești prea ușor să îți faci o idee despre acest joc. Pare mai degrabă un biliard pe gheață sau o tablă gigantică de darts.

 

Foto: (c) Tanja Valic / TANJUG ARHIVA 



Curling-ul, născut în Scoția în prima jumătate a secolului al XVI-lea, se juca pe iazurile înghețate, utilizând pietre simple. Prima dovadă scrisă despre curling apare în 1511. Secvențe din acest sport au fost observate și în picturile artistului flamand Pieter Bruegel. Câteva modificări importante în ceea ce privește pietrele de joc s-au făcut în secolul al XVIII-lea, tot în această perioadă jocul devenind foarte popular și în America de Nord, unde a fost introdus de către emigranți. În concordanță cu spiritul anglo-saxon, curling-ul a fost mereu caracterizat de spiritul de fair-play, de eleganță și de control.


http://www.youtube.com/user/WorldCurlingTV



Pasionații de curling au simțit ulterior nevoia de a se organiza în cluburi: astfel, primul club oficial, "Curlers of Kilsit" a fost fondat în 1716, la Stirlingshire. Crearea în 1838 a "Royal Caledonian Club" a însemnat și standardizarea regulilor de joc și a echipamentului folosit. Ulterior, în 1957, în Scoția, a fost manifestat pentru prima dată interesul pentru crearea unei federații internaționale. Au urmat o serie de cluburi importante înființate în SUA, Elveția, Franța, Germania, în perioada 1961-1967.

Ca să înțelegi ce-i cu pista de joc, ar fi bine să afli care sunt principiile de bază în curling. Pentru că în curling strategia joacă un rol deosebit de important, de multe ori curling-ul e denumit "șah pe gheață".

2014-02-05 10:04:00
Vezi Continuarea 

TEATRE ȘI OPERE NAȚIONALE: Teatrul Național ''Marin Sorescu'' din Craiova

Teatrul Național ''Marin Sorescu'' din Craiova a fost înființat în 1850. În primele decenii de existență, aici s-au pus în scenă preponderent spectacole muzicale și vodeviluri, precum ''Muza de la Burdujeni'', ''Carantina'', ''Nuntă țigănească'', ''Rudele nevestei mele''. În 1854, destinele instituției îi sunt încredințate lui Theodor Teodorini, artist cu studii dramatice făcute în Franța și Italia, care dincolo de realizarea unor spectacole de bună factură, creează o adevărată școală a teatrului românesc cu actori precum Aristizza Romanescu, Constantin Serghie, Romald Bulfinski, Remus Comăneanu etc.

 

Foto: (c) ALEX MICSIK / AGERPRES ARHIVA 



După 1900, accentul a fost pus pe spectacolele dramatice, în principal pe clasicii dramaturgiei universale, cu precădere Shakespeare și Moliere.

Teatrul Național din Craiova a devenit un reper în viața culturală românească la jumătatea anilor '50, când aici au fost angajați mulți dintre actorii ''generației de aur'': Gheorghe Cozorici, Amza Pellea, Silvia Popovici, Constantin Rauțki, Victor Rebengiuc, Dumitru Rucăreanu, Sanda Toma, împreună cu profesorul lor, regizorul Vlad Mugur.

Începând cu anul 1989, Naționalul din Craiova cunoaște un neîntrerupt șir de succese, prin colaborarea cu regizorul Silviu Purcărete, care a realizat aici: ''Piticul din grădina de vară de D.R. Popescu'' (1989), ''Ubu rex cu scene din Macbeth'' după Alfred Jarry și William Shakespeare (1990), ''Titus Andronicus'' de Shakespeare (1992), ''Phaedra'' după Seneca și Euripide (1993), ''Danaidele'' (1995) și ''Orestia'' (1998) după Eschil, ''A douăsprezecea noapte'' (2004) și ''Măsură după măsură'' (2008) după Shakespeare. Aceste spectacole au fost prezentate în peste 80 de turnee și festivaluri internaționale, cu contribuția unor actori precum Ilie Gheorghe, Valer Dellakeza, Tudor Gheorghe.

În aceeași perioadă, trupa alcătuită din peste 150 de artiști și tehnicieni a colaborat și cu alți regizori prestigioși, precum Vlad Mugur, Tompa Gabor, Mihai Măniuțiu, Mircea Cornișteanu, Claudiu Goga, László Bocsárdi, fapt care a propulsat Teatrul Național din Craiova într-o poziție privilegiată în cadrul teatrului românesc și internațional, acesta realizând, în total, peste 120 turnee în 55 de țări.

În stagiunea 2013-2014, Naționalul craiovean are în repertoriul său piese precum ''O furtună'' de Shakespeare, în regia lui Silviu Purcărete; ''Ăl de l-a văzut pe Dumnezeu'' de Marin Sorescu, regia Mirela Cioabă; ''Hotel Baltimore'' de Lanford Wilson, regia Peter Schneider, toate jucate la Sala ''Amza Pellea''. La Sala Studio "Ion D. Sîrbu", spectatorii pot urmări, printre altele, piesele ''Chinezii'' de Michael Frayn, regizată de Mircea Cornișteanu; ''Occident Express'' de Matei Vișniec, regia Alexandru Boureanu.

2014-02-05 09:34:00
Vezi Continuarea 

O INVENȚIE PE ZI: Cravata

Istoricul cravatelor datează de câteva sute de ani. Cravatele au apărut în jurul anului 1660, când un regiment din Croația, atunci parte a Imperiului Austro-Ungar, sărbătorind victoria asupra Turciei, a vizitat Parisul. Aici, soldații au fost prezentați regelui Ludovic al XIV-lea. Ofițerii regimentului purtau batiste colorate, din mătase, în jurul gâtului. Obiceiul provenea probabil de la vechii oratori romani care le purtau pentru a-și încălzi corzile vocale. Aceste batiste au fost admirate de rege, care, la foarte scurt timp după aceea, le-a transformat în embleme ale regalității, creând chiar un regiment al Cravatelor Regale. Cuvântul ''cravată'' este un derivat de la ''croat''.

 

Foto: (c) MIHAI POZIUMSCHI / AGERPRES FOTO

 

Foarte repede, obiceiul a trecut și în Anglia. Niciun gentleman nu se mai considera bine îmbrăcat fără să aibă un fel de eșarfă în jurul gâtului. Cu cât aceasta era mai decorativă, cu atât mai bine. Uneori, cravata era purtată atât de sus, încât bărbații nu mai puteau să-și miște capul fără să-și întoarcă tot corpul.

În America, de asemenea, cravata reprezenta un element foarte important din ținuta unui bărbat. Cravatele au fost inițial importate din Europa, dar în foarte scurt timp industria aceasta s-a dezvoltat astfel încât, la începutul secolului al XX-lea, cravatele americane erau la concurență cu cravatele europene. Acestea din urmă aveau încă un mare avantaj. Erau importate la scară foarte largă. În jurul anilor 1960, moda cravatelor a înregistrat o scădere considerabilă, având în vedere atitudinea rebelă a tinerilor, manifestată împotriva tradiționalismului și a formalităților. Până la sfârșitul anilor 1970, acest lucru s-a modificat până la punctul în care, în anii 1980, vânzarea cravatelor a ajuns la cel mai înalt nivel de până atunci.

La sfârșitul anilor 1960, dimensiunile unei cravate ajunseseră până la 12 centimetri lățime. Pe de altă parte, tot în jurul anilor 1950-1960, a început să fie purtat un nou model de cravată, respectiv cea subțire. Aceasta s-a remarcat mai ales în rândul tinerilor, popularitatea ei crescând datorită membrilor trupei Beatles, care purtau deseori cravate negre subțiri.

2014-02-05 08:03:00
Vezi Continuarea 

SĂRBĂTORI RELIGIOASE - 5 februarie


Foto: (c) GEORGE ONEA / AGERPRES ARHIVA

 

Ortodoxe
Sf. Mc. Agata și Teodula

Greco-catolice
Sf. m. Agata

Romano-catolice
Sf. Agata, fc. m.

Sfintele Mucenițe Agata și Teodula sunt pomenite în calendarul creștin ortodox la 5 februarie.

2014-02-05 07:36:10
Vezi Continuarea 

EFEMERIDE ASTRONOMICE - 5 februarie

Este a 36-a zi a anului 2014. Mai sunt 329 de zile până la sfârșitul anului.

 

Foto: AGERPRES ARHIVA / SIMION MECHNO

2014-02-05 07:36:00
Vezi Continuarea 

ZILE NAȚIONALE ALE STATELOR LUMII: Sri Lanka - Insula Ceaiului

Stat insular, situat în sudul Asiei, în Oceanul Indian, în partea de sud a subcontinentului indian, renumit pentru terapiile alternative cunoscute drept "ayurveda", are o suprafață de 65.610 kmp și o populație de 20.238.000 locuitori. Este a noua insulă ca mărime de pe mapamond.

 

Foto: http://www.srilanka.travel/pristine_beach_holidays


Poziția sa strategică i-a prilejuit, încă din antichitate, un rol cheie în comerțul Indiei și Chinei cu Europa, fiind totodată unul dintre cei mai mari exportatori pe mapamond în ce privește industria ceaiului.

Importantă colonie portugheză (1505), ulterior olandeză (1658), și apoi britanică (1795), până la proclamarea independenței, la 4 februarie 1948, Insula Ceylon, își schimbă denumirea în Republica Sri Lanka la 22 mai 1972. Statul a fost măcinat de lupte între rebelii tamili și forțele guvernamentale (1997-2001). La 26 decembrie 2004 coastele de sud și vest ale Sri Lankăi au fost afectate de valuri de tsunami ce fuseseră provocate de un cutremur cu o magnitudine de 9.0 grade pe scara Richter.



Potrivit constituției din 7 septembrie 1978, Sri Lanka este republică prezidențială, având un legislativ unicameral și este membră a Uniunii Commonwealth-ului. Este împărțită în 25 districte grupate în nouă provincii.

Ziua națională aniversată anual, la 4 februarie, marchează recunoașterea independenței insulei de către Marea Britanie, fiind organizate numeroase evenimente și manifestări dedicate acesteia.

De teama grupărilor de rebeli, toate instituțiile de stat și obiectivele importante sunt apărare de militari înarmați, fapt ce nu afectează turiștii care vin an de an să se bucure de peisajele frumoase ale Insulei.

Sri Lanka este o minunată destinație pentru turiști și are numeroase frumuseți naturale, păduri tropicale, cu sute de râuri ce le traversează și numeroase cascade minunate. În capitala Colombo, oraș agitat și zgomotos, există destule obiective turistice: turnul cu ceas, primul far, reședința președintelui, toate în nord, iar în sud este situat cel mai elegant cartier cu numeroase case impunătoare și cel mai mare parc al orașului. În estul fortului este cartierul pătrunzător al bazarului Pettah. Locul cel mai plin de turiști al orașului este acoperișul aurit al Dalada Maligawa, unde este păstrată rămășița dintelui lui Buddha.

Înainte de a fi una dintre cele mai mari țări producătoare de ceai, Sri Lanka avea culturi întregi de cafea. Toate plantațiile de cafea au fost distruse în perioada (1865-1890). La sfârșitul secolului al XIX-lea arborii de cafea au fost înlocuiți cu arborii de ceai.

Ideea privind plantarea ceaiului în Ceylon îi este atribuită lui James Taylor, un englez care a făcut primele sale încercări în grădina Loolecondera, în jurul anului 1860. Sri Lanka, supranumită Insula Ceaiului, este al treilea producător mondial. Ceaiul în Sri Lanka este cultivat în șase regiuni situate în sudul insulei și variind în altitudine între nivelul mării și 2.500 m.

2014-02-04 11:40:00
Vezi Continuarea 

LEACURI DIN GRĂDINĂ: Ceapa roșie

Despre ceapa roșie, celebrul alchimist și medic Paracelsus spunea că e la fel de prețioasă precum o farmacie.

 

Foto: (c) EMIL BADEA / AGERPRES ARHIVA

 

Ceapa este una dintre cele mai populare legume din întreaga lume. Este utilizată ca ingredient în diverse preparate culinare de mii de ani. Producția mondială de ceapă este în continuă creștere, astfel, în prezent, ceapa este una dintre cele mai des cultivate legume după roșii.

Ceapa face parte din familia liliaceae, aceeași familie ca și usturoiul, prazul, arpagicul, salotul. Există mai multe varietăți de ceapă: roșie, galbenă, albă, verde, fiecare având propria sa aromă — unică. La nivel mondial există peste 600 de soiuri de ceapă.

Ceapa roșie este cea mai bogată în vitaminele A, B și C, săruri minerale precum: fosfor, natriu, calciu, magneziu, zinc și fier, acid folic și biotină, substanțe cu caracter antibiotic și diuretic. Proprietățile sale se păstrează intacte dacă se consumă în stare crudă. Ceapa este caracterizată de conținutul ei bogat în tiosulfinate, sulfuri, sulfoxide și alți compuși odoriferi. Cistein-sulfoxizii sunt principalii responsabili pentru aroma cepei și producerea de compuși care duc la iritarea și lăcrimarea ochilor. Tiosulfinatele au proprietăți antimicrobiene.

Ceapa roșie este considerată a fi un adevărat dezinfectat natural. Ea poate fi utilizată cu succes împotriva gripei, dizenteriei, răcelii și altor tipuri de infecții, datorită conținutul său bogat în sulfat. Trebuie doar ca în perioada de boală să consumăm cel puțin 30 de g din această legumă.

Este eficientă împotriva multor bacterii, cum ar fi bacillus subtilis, salmonella și E.coli. Ceapa nu are totuși o acțiune la fel de intensă ca a usturoiului, întrucât în ceapă se găsesc doar un sfert din compușii sulfului, care fac parte din compoziția usturoiului. Datorită compoziției sale, consumul de ceapă previne degradarea celulară, combate formarea tumorilor și reduce dramatic procesele inflamatorii. Ea este indicată în orice problemă cardiovasculară, ajutând la împiedicarea depunerilor de colesterol în artere.

Ceapa roșie este un calmant excelent. Crizele de nervi, atacurile de panică pot fi curmate imediat dacă zdrobim o ceapă și respirăm ținând-o aproape de nas.

Datorită proprietăților sale multiple ceapa roșie se regăsește pe lista alimentelor permise în timpul curelor de slăbire. Ea exercită un puternic efect alcalinizant asupra organismului, ceea ce ajută la remineralizarea și eliminarea toxinelor din corp, mult mai ușor și mai rapid. Este și un foarte bun diuretic.

2014-02-04 10:37:00
Vezi Continuarea 

MUZEELE ȚĂRII: Muzeul Cofetăriei 'Iona Gui' din Arad

Muzeul Cofetăriei 'Ioan Gui', unicul din România, a fost inaugurat la Arad în toamna anului 2006.

 

Foto: (c) AGERPRES ARHIVA/ IOAN WEISL 


O adevărată premieră pentru țara noastră, muzeul este rodul eforturilor maestrului cofetar arădean Ioan Gui care a practicat această profesie timp de peste 40 de ani și a dorit să înființeze acest muzeu în amintirea marilor meșteri cofetari ai Aradului din perioada interbelică. Aradul era încă de prin anul 1800 unul dintre cele mai mari centre ale cofetăriei din Europa. Artiștii români în ale ciocolatei erau preferați la curtea imperială din Viena, astfel că bomboanele românești făceau deliciul capetelor încoronate. 'Vechea breaslă' arădeană interbelică a cofetarilor număra în jur de 17 maeștri cofetari, printre care Konizdofler, Drifi, Suciu, Malka, Klementz, Râmniceanu, Orban șa.

Muzeul funcționează în două dintre încăperile casei lui Ioan Gui și cuprinde peste 500 de exponate. Gui a început să adune mașinile și ustensilele din muzeu la începutul anilor '70, cumpărându-le de la bătrânii maeștrii cofetari pe care i-a mai prins în viață, restaurarea lor începând abia după anul 2000 când ideea deschiderii unui muzeu de profil a început să prindă viață.

Multe mașini erau deteriorate atunci când au fost achiziționate de Gui, dar au fost recondiționate, reparate, unele dintre acestea fiind, în prezent, funcționale: mașina de măcinat mac, veche de mai bine de un secol; un agregat conectat la curent electric, care poate amesteca frișca sau aluatul; o mașină destinată producerii marțipanului și ciocolatei.

Printre exponate se numără mașina de preparat înghețată, acționată manual. La acea vreme, gheața pentru înghețată era adusă iarna din râu, pusă în pivnițele atelierelor de cofetărie, pe paie, iar primăvara se scotea pentru a se face înghețata. Asta până când în Arad s-a înființat fabrica de gheață  'Flora', în anii '50.

Alte exponate de seamă sunt aparatul de fabricat bomboane, realizat în jurul anului 1920, mașina cu curele de transmisie pentru măcinat zahărul, un agregat pentru prepararea marțipanului. De asemenea, pot fi vizionate mese din marmură pentru prelucrarea zahărului fiert, o mașină pentru tăiat hârtia în care se împachetau bomboanele pentru pomul de Crăciun, peste 60 de modele de bomboane fondante, diverse forme pentru prepararea turtei dulci și a ciocolatei, dar și fotografii și documente. Nu în ultimul rând, muzeul deține cărți de specialitate, unele unice în țară, rețetare, diplome și medalii obținute de-a lungul vremii de cofetarii arădeni.

2014-02-04 09:47:00
Vezi Continuarea 

POP-ROCK INTERNAȚIONAL - Shakira

Shakira este una dintre cele mai apreciate artiste din lumea muzicii, ale cărei piese sunt cunoscute de fani din lumea întreagă, iar dansul ei specific a stârnit la început comentarii, apoi aprecieri pentru coregrafia inedită și mișcările dificile, executate în timp ce cântă live. De-a lungul carierei, solista a vândut peste 50 de milioane de albume și a fost declarată cel mai bine vândut artist columbian al tuturor timpurilor.

 

 

Concert în Piața Constituției, 2011
Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES ARHIVA 



Shakira Isabel Mebarak Ripoll, cunoscută sub numele de scenă Shakira, s-a născut la 2 februarie 1977, în orașul Barranquilla din Columbia, părinții săi fiind Nydia del Carmen Ripoll Torrado, de origine spaniolă, și William Mebarak Chadid, de origine libaneză. Termenul ''Shakira'' reprezintă în limba arabă ''recunoscătoare''.

Shakira îl citează pe John Lennon ca fiind prima ei sursă de inspirație. Ea a crescut ascultând formațiile Led Zeppelin, The Beatles, The Cure și Nirvana. Cântăreața declara: ''Îmi plăcea atât de mult acel sunet de rock, însă datorită faptului că tatăl meu are 100% descendențe libaneze, eram devotată și sonorităților arabice. Cumva reprezint o fuziune între toate aceste pasiuni și muzica mea este o combinație de elemente pe care le pot face să coexiste în același loc, în același cântec''.

Shakira a devenit cunoscută pe teritoriul columbian începând cu anul 1991, când a început cariera muzicală, odată cu lansarea albumului ''Magia'', prin Columbia Records. Materialul conține nouă compoziții, artista contribuind și la o parte din textele cântecelor. Genurile abordate pe acest material variază de la muzică latino la muzică pop, conținutul său fiind compus preponderent din balade.

Lansarea cântecului ''Peligro'' în ianuarie 1993 anunța promovarea unui nou material discografic de studio al Shakirei. Albumul a primit aceeași denumire precum discul single, el fiind lansat doar în Columbia în primăvara aceluiași an. Înregistrările s-au desfășurat în timpul anului 1992, stilul muzical spre care s-a orientat solista fiind latino și pop.



La finele anului 1995 se anunța lansarea celui de-al treilea album de studio al Shakirei, ''Pies Descalzos''. Produsul este considerat a fi adevăratul debut al solistei, datorită faptului că primele materiale discografice au fost lansate doar în Columbia. Acesta a fost precedat de promovarea cântecului ''Estoy Aquí'', primul extras pe single al materialului. Piesa s-a bucurat de succes în Statele Unite ale Americii, unde a ocupat locul al doilea în ierarhia Billboard Hot Latin Songs. Materialul a avut succes comercial în America de Sud și Statele Unite ale Americii, vânzările totale ale acestuia ridicându-se la aproximativ 4 — 5 milioane de exemplare la nivel mondial. ''Pies Descalzos'' a fost recompensat cu un disc de platină în SUA și cu două discuri de platină în Argentina pentru numărul semnificativ de albume comercializate. În anul 1997, Shakira a fost recompensată cu trei premii Billboard Latin Music Awards, la categoriile Albumul anului, Cel mai bun videoclip și Cel mai bun artist debutant.

La scurt timp a fost lansat discul ''The Remixes'', ce conține și o serie de versiuni în limba portugheză ale unor șlagăre lansate de solistă până în acel moment. ''The Remixes'' s-a vândut în aproximativ 500.000 de unități la nivel mondial.

Pe parcursul anului 1998, Shakira s-a concentrat pe compunerea unui nou material discografic de studio, care s-a concretizat prin discul ''Dónde Están Los Ladrones?'', care a devenit un nou succes comercial. În SUA albumul a ocupat locul 131 în clasamentul Billboard 200 și a staționat în fruntea ierarhiei discurilor de muzică latino timp de 11 săptămâni. Vânzările totale ale materialului sunt estimate la 7-8 milioane de unități la nivel global.

 

alternative text


Concert în Piața Constituției, 2011
Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES ARHIVA

 

La doar un an de la punerea în vânzare a albumului ''Dónde Están Los Ladrones?'', solista a lansat un disc ce include înregistrări live. MTV Unplugged a devenit unul dintre cele mai cunoscute și apreciate albume de acest gen, câștigând și un premiu Grammy. De asemenea, compoziția ''Octavo Dia'' a fost desemnată ''Cea mai bună interpretare pop feminină''.

În urma succesului înregistrat de ''Pies Descalzos'' și ''Dónde Están Los Ladrones?'' pe continentul american, Shakira a început înregistrările pentru primul său album în limba engleză, ''Laundry Service''.

Interpreta a început să scrie piese în limba engleză în timpul parteneriatului cu fostul ei manager, Emilio Estefan Jr și cu soția lui, Gloria Estefan. După ce aceste înregistrări au avut succes, Shakira a început să se documenteze despre literatura și muzica occidentală. ''Trebuia să găsesc o cale prin care să-mi exprim sentimentele în engleză. Așa că am cumpărat câteva dicționare de rime și am citit poezii de autori ca Leonard Cohen și Walt Whitman'', mărturisea artista.

Primul extras pe single în limba engleză a fost ''Whenever, Wherever'', ce a devenit în scurt timp un șlagăr la nivel global, fiind cea mai cunoscută piesă a anului 2002. Cântecul a ocupat locul 1 în majoritatea clasamentelor din Europa și Oceania.

Materialul pe care a fost inclusă compoziția, ''Laundry Service'', a ocupat locul 3 în Billboard 200, cea mai bună clasare a unui disc al Shakirei în SUA. La scurt timp a fost lansată balada ''Underneath Your Clothes'', care a sporit numărul de unități comercializate ale albumului, ocupând locul 1 în țări precum Australia sau Austria, unde a obținut și vânzări ridicate. Discul s-a comercializat în peste 15 milioane de exemplare la nivel global. Pentru a promova discul ''Laundry Service'' s-a realizat un turneu intitulat ''Tour of the Mongoose'', acesta vizitând țări de pe toate continentele.

La doi ani de la încheierea tuturor formelor de promovare a discului ''Laundry Service'', Shakira a început înregistrările pentru noile albume de studio ''Fijación Oral Vol. 1'' și ''Oral Fixation Vol. 2''. Primul dintre acestea conține compoziții interpretate în limba spaniolă, materialul fiind precedat de lansarea extrasului pe single ''La Tortura'', o colaborare cu artistul spaniol Alejandro Sanz. Piesa a devenit în scurt timp un succes pe întregul continent american, dar și în Europa.

Cântecul deține recordul de cele mai multe săptămâni petrecute pe prima treaptă a clasamentului Billboard Hot Latin Songs, staționând în vârful acestuia timp de 25 de săptămâni. De asemenea, înregistrarea a devenit prima compoziție în limba spaniolă ce a fost interpretată pe scena premiilor MTV Video Music Awards, gală la care videoclipul adiacent cântecului a primit mai multe nominalizări. ''Fijación Oral Vol. 1'' a debutat pe locul 4 în ierarhia americană Billboard 200, grație celor peste 157.000 de exemplare distribuite într-o singură săptămână. Vânzările la nivel global ale albumului se ridică la aproximativ patru milioane de unități, fiind și unul dintre cele mai bine comercializate produse de studio ale anului 2004. Pentru acest disc Shakira a fost răsplătită cu un premiu Grammy la categoria ''Cel mai bun album de muzică latino/rock'', artista câștigând și patru statuete Latin Grammy.

La scurt timp a fost promovat extrasul pe single ce anunța lansarea albumului ''Oral Fixation Vol. 2'', un produs de studio ce include doar cântece în limba engleză. Compoziția, intitulată ''Don't Bother'', a fost interpretată în cadrul galei premiilor MTV Europe Music Awards, lucru ce a facilitat ascensiunea cântecului în listele muzicale.

2014-02-04 09:20:00
Vezi Continuarea 

O INVENȚIE PE ZI: Cauciucul vulcanizat

Cauciucul a fost adus în Europa de către Cristofor Columb, dintr-una din călătoriile sale în America de Sud. La vremea aceea, cauciucul era deja folosit de câteva secole de către indieni, care făcuseră din acest material un fel de mingi elastice. Le foloseau pentru a juca "Tlachlter", joc asemănător fotbalului, doar că nu aveai voie să lovești mingea nici cu mâinile și nici cu picioarele.

 

Foto: (c) AGERPRES ARHIVA/ CRISTIAN NISTOR

 

Termenul de "cauciuc" provine de la cuvântul de origine indiană "cahuchu", care însemna "lemn plângător". Cauciucul era făcut din latex, substanță naturală, extrasă din scoarța copacului. Europenii au fost încântați de acest material, prima sa utilizare fiind cea de gumă de șters. Alte întrebuințări nu prea avea cauciucul din două motive: atunci când era supraîncălzit, se topea, iar la temperaturi foarte scăzute se rupea.

În perioada anilor 1830, mai mulți cercetători au încercat să transforme cauciucul într-un material rezistent pe toată perioada anului, de la temperaturi foarte scăzute la temperaturi foarte ridicate. Charles Goodyear a fost unul dintre aceștia. Dându-și seama de potențialul acestui material, a încercat să rezolve aceste două probleme. În 1837, a primit primul brevet pentru că a reușit să modifice ușor cauciucul, transformându-l astfel într-un material cu care se putea lucra mai ușor.

În anul 1843, după multe încercări, Goodyear a descoperit soluția. Făcuse experimente cu sulf și latex, dar, neavând bani să continue cercetările, și-a mutat laboratorul acasă. Din greșeală, a scăpat o mixtură de sulf cu latex pe o plită încinsă și a constatat că, în loc să se topească, cauciucul s-a întărit și a format o suprafață asemănătoare cu materialele din piele.

2014-02-04 08:38:00
Vezi Continuarea 

SĂRBĂTORI RELIGIOASE - 4 februarie

Foto: (c) GEORGE ONEA / AGERPRES ARHIVA


Ortodoxe
Sf. Cuv. Isidor Pelusiotul; Sf. Sfințit Mucenic Avramie

Greco-catolice
Cuv. Isidor Pelusiotul

Romano-catolice
Sf. Gilbert, pr.

Cuviosul Isidor Pelusiotul este pomenit în calendarul creștin ortodox la 4 februarie.

Sfântul Isidor s-a născut în jurul anului 360 la Alexandria în Egipt. A primit o educație solidă atât în domeniile profane — filosofia, retorica — cât și în cele duhovnicești. Se pare că a fost catehet și apoi dascăl la vestita Școală catehetică alexandrină. Încă de tânăr a ales viața monahală, intrând într-o mânăstire din muntele Pelusiu — de unde și numele. A devenit faimos pentru viața sa austeră și pentru virtuțile sale alese; mare admirator al Sfântului Ioan Gură de Aur și bun prieten cu Sf. Chiril al Alexandriei.

2014-02-04 07:19:05
Vezi Continuarea 

EFEMERIDE ASTRONOMICE - 4 februarie

Este a 35-a zi a anului 2014. Mai sunt 330 de zile până la sfârșitul anului.

 

Foto: (c) AGERPRES ARHIVA / SIMION MECHNO

2014-02-04 07:19:00
Vezi Continuarea 

DOCUMENTAR The Beatles - 45 de ani de la ultima apariție publică

The Beatles a fost unul dintre grupurile a cărui muzică a fost foarte influentă pentru perioada rock. Alcătuit din John Lennon (vocal, chitară ritmică), Paul McCartney (vocal, chitară bas), George Harrison (chitară solo) și Ringo Starr (baterie), trupa a avut ca țintă generațiile de tineri de după Al Doilea Război Mondial, în Anglia, SUA, etc.

 

Foto: captură youtube.com

 

Cu siguranță, The Beatles este unul dintre cele mai faimoase și de succes grupuri în istoria muzicii, totalizând peste 1,1 miliarde de discuri vândute în lumea întreagă.

Inițial, au devenit faimoși pentru ceea ce unii au etichetat drept muzică pop, lucrările lor de mai târziu adunând laude atât din partea criticilor, cât și din partea ascultătorilor, de o manieră inegalată în secolul XX. În cele din urmă, ei și-au dovedit nu doar talentul de muzicieni, dar au pășit cu succes granița spre cinematografie.

În 2004, revista Rolling Stone clasa trupa The Beatles pe locul 1 pe lista celor 100 cei mai mari artiști ai tuturor timpurilor. Aceeași revistă spunea că muzica inovativă a trupei The Beatles și impactul său cultural au ajutat la definirea anilor '60.

Începuturile

În 1954, John Lennon, elev la Quarry Bank High School, reunind câțiva dintre colegii de școală, formează grupul The Quarrymen. Paul McCartney l-a cunoscut pe John Lennon pe 6 iulie 1957 și a intrat în formația acestuia, după ce l-a impresionat pe John cu partitura unei versiuni proprii după un cântec la modă al lui Eddie Cochran. McCartney l-a recrutat, un an mai târziu, pe George Harrison, amicul său de școală în vârstă de numai 15 ani, care se făcea admirat pe atunci pentru deosebitele sale evoluții solistice la chitară. Trupa s-a despărțit pentru scurt timp după care s-a reunit. Grupul a trecut prin mai multe schimbări atât ca nume (odată cu venirea lui George formația a primit numele "Moondogs", apoi "John And The Moondogs", apoi "Silver Beatles"), cât și ca membri, devenind în cele din urmă, în 1960, The Beatles.

Numele formației a fost inspirat din numele formației lui Buddy Holly, Crickets (''Greierii''). S-a păstrat conceptul de ''insectă'' (beetle) și a fost combinat cu conceptul muzical de bătaie a măsurii (beat).

În acea perioadă, la baterie era Pete Best. Cântau într-un mic club numit Casbah; apoi au efectuat un turneu la Hamburg. În decembrie 1961, Brian Epstein a devenit impresarul lor.

În perioada aprilie — mai 1962, fiind angajați la "Star Club" din Hamburg, au cântat ocazional cu bateristul Ringo Starr (pe numele său adevărat Richard Starkey) din formația Rory Storm and the Hurricanes, iar câteva luni mai târziu, în august, Ringo a fost cooptat în trupă; înlocuindu-l pe Best, componența Beatles devine completă. În același an, George Martin, producător al casei Parlophone (membră a EMI), a acceptat, la insistențele lui Brian Epstein, o audiere a "Beatles"-ilor. A fost semnat imediat un prim contract.


Pe primele locuri în topurile britanice

La 5 octombrie 1962, formația și-a lansat discul de debut ''Love Me Do'' pe partea A și ''P.S. I Love You'' pe partea B. La 26 noiembrie 1963, Beatles a înregistrat al doilea disc, ''Please Please Me'', care a ajuns numărul doi în topul oficial al Marii Britanii.

 

În decursul anului 1963, discurile formației au ocupat locul întâi din topurile britanice. Numărul total al discurilor care se vânduseră în acest an, de două milioane și jumătate, constituia un record în istoria muzicală a Marii Britanii.

 

Al treilea single, ''From Me to You'', a apărut în aprilie 1963, iar în perioada mai-iunie, trupa a participat la un nou turneu, alături de Roy Orbison. În august a apărut single-ul ''She Loves You'' (tirajul precomandat: 500.000 exemplare).

Mania pentru Beatles a început în Anglia pe 13 octombrie 1963, cu o apariție televizată la London Palladium. Turneul în Suedia s-a soldat cu un imens succes. În noiembrie 1963, Beatles a cântat la Royal Command Performance, în același program cu Marlene Dietrich și Maurice Chevalier. La sfârșitul anului 1963, a apărut albumul ''With The Beatles'' (precomandă 1.000.000 de cereri). Un critic de la ziarul Sunday Times scria atunci: "sunt cei mai mari compozitori după Beethoven".

 

Beatlemania

În ianuarie 1964, au susținut concertul "Olympia", alături de Trini Lopez și Sylvie Vartan. Single-ul ''I Want to Hold Your Hand'' a ocupat locul I în topurile americane.

Beatlemania a explodat apoi în SUA, în urma a trei apariții ale trupei în "The Ed Sullivan Show", pe 9 februarie (73 milioane de telespectactori), 16 februarie și 23 februarie 1964. A urmat concertul de la "Coliseum", Washington, care a reușit să strângă 20.000 mii de spectatori.

 

 

The Beatles a devenit în scurt timp un fenomen mondial cu fani care-i adorau pe membrii trupei, cu adulații isterice din partea fanilor, dar și critici din partea comentatorilor culturali. O parte a criticii adresate trupei își avea originea în confuzia asupra surselor muzicii lor (o confuzie asemănătoare a planat și asupra lui Elvis Presley în 1956, criticile provenind de la persoane care nu cunoșteau tradiția muzicii blues, R&B și gospel pe care o cânta Elvis) iar o parte era generată de reacția neîncrezătoare cu privire la.... lungimea părului Beatles-ilor.

2014-01-28 08:38:00
Vezi Continuarea 

DOCUMENTAR - Martha Bibescu, prințesa de la Palatul Mogoșoaia

Scriitoare, om politic, o femeie răpitor de frumoasă, cu o inteligență strălucitoare, prințesa Martha Bibescu a fost una dintre cele mai distinse personalități ale aristocrației europene din secolul XX. Descendentă a ilustrelor familii Lahovary și Mavrocordat, ea s-a remarcat și ca gazdă a fastuoaselor întâlniri mondene de la Palatul Mogoșoaia, palat pe care îl iubea nespus.


Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES ARHIVA 



Născută în urmă cu 125 de ani, la 28 ianuarie 1889, la București, figură-cheie pentru diplomație, literatură și, în general, "lumea bună" a Europei interbelice, prințesa Martha Bibescu este un exemplu strălucit pentru supraviețuirea "sângelui albastru''.

Mama sa, Smaranda (Emma) Mavrocordat, descindea din ramura moldoveană a domnitorului Constantin Mavrocordat, iar tatăl său, Ion N. Lahovary a fost, de-a lungul anilor, ministru al României la Paris, ministru de externe și președinte al Senatului.

Crescută și formată sub semnul acestui impunător arbore genealogic, Martha Bibescu și-a împlinit educația primită într-o mănăstire din Belgia cu cea specific românească.

Prin forța împrejurărilor, cercul prietenilor Marthei Bibescu a fost ilustru. O dată — abia se ridicase în picioare — a văzut pe o măsuță din salonul Legației de la Paris fotografia prințului moștenitor și "portretul unei tinere fete cu părul blond, pe care prințul avea s-o ia în căsătorie: principesa Maria". I-a reîntâlnit câțiva ani mai târziu la Constanța, unde au petrecut împreună vacanța de Paște. Avea 12 ani și sfiiciunea unui copil crescut la mănăstire. Așa a crezut prințul Ferdinand, deși ceva din acest copil îl magnetiza și îl intimida. "Ceea ce-i era drag în mine era copilăria", își amintea ea peste un sfert de veac.

A fost mult timp, datorită calităților sale extraordinare, prietena principesei Maria, viitoarea regină a României. Aceasta o admira sincer.

''Martha intrase în viață înțeleaptă de la început și plină de știință. De copilă, Martha era un om în toată firea. Am cunoscut-o fetiță, în primii ani după venirea mea în România, căci era între noi o diferență de zece ani. O poreclisem 'poney' (...). Din prima ei copilărie, Martha dădea semne că va fi frumoasă și visa măriri. O însuflețea tot ce era măreț în astă lume, fie că era vorba de regi sau de orice alt lucru de seamă. Nume mari, succese mari, talente mari, cariere fabuloase, toate o vrăjeau pe mica fetiță cu ochi căprui, cu minte ageră și cercetătoare. Îmi plăcea să o am pe lângă mine; avea o fire nespus de bogată și de învioratoare, iar adorația ce avea pentru mine îmi măgulea vanitatea de ființă tânără. Aveam doar un nume însemnat și două lungi șiruri de străbuni în amândouă capetele Europei; toate acestea le știa Martha. Ca toți Lahovareștii era un soi de enciclopedie chiar la vârsta ei fragedă, și avea o memorie minunată; niciodată nu uita nimic și nici nu se înșela. Chiar când era copilă nu mi se părea că sunt lângă un suflet mult mai tânăr decât al meu. În 'poney' nu era nimic naiv, ochii erau pânditori și mintea mereu în lucrare. Fetița frumoasă ajunse o femeie cât se poate de atrăgătoare, ba chiar o adevărată frumusețe: cu ochii ei mari, (...) Martha avea ceva din Circe în puterea ei de a fermeca'', o descrie regina Maria în ''Povestea vieții mele''.

Prin căsătoria, în 1905, cu prințul George Valentin Bibescu, nepot de frate al lui George Bibescu, domnitorul abdicat la 1848, scriitoarea a devenit prințesa Martha Bibescu, intrând într-o familie princiară, din care mai fac parte Ana-Elisabeta Brâncoveanu, contesa Ana de Noailles și Elena Văcărescu, dar și cu rude franceze în genealogie directă cu familia împăratului Napoleon Bonaparte.

Prințul George Valentin Bibescu descoperise în "minunata copilă" femeia visurilor sale. Până în momentul oficierii căsătoriei, logodnicii au locuit în castelul de la Posada împreună ori sub supravegherea prințesei de Beauffremont, Henriette de Caraman-Chimay, nepoata lui Napoleon I și mama prințului Bibescu. După dispensa Vaticanului — viitoarea mare scriitoare fiind catolică — s-a putut celebra căsătoria, cu mare fast, la biserica Domnița Bălașa. Martha nu împlinise 17 ani.

"Pe atunci îmi ascundeam vârsta și asta din considerente contrarii celor ce provoacă îndeobște asemenea minciuni. Căsătoria mea de o precocitate care din secolul al XVIII-lea nu-și mai găsea locul în moravurile societății franceze, făcea mistificarea lesnicioasă: eram luată drept o fetișcană", — a mărturisit ea, peste ani.

Trei ani mai târziu, prima ei carte a propulsat-o printre elitele spiritualității europene. Totul a început de la o călătorie. Curând după căsătorie, soții Bibescu au plecat în Persia, unde prințul George Valentin Bibescu a primit o însărcinare diplomatică. Trei automobile decapotabile au străbătut, cu viteza neverosimilă de 30 de kilometri pe oră, șosele și drumuri stăpânite până atunci doar de trăsuri și de cămile. La întoarcerea în Franța, "ispitită" de Maurice Barres să aștearnă pe hârtie impresiile de călătorie, prințesa a devenit scriitoare. "Cele opt paradisuri", cheia ce i-a deschis poarta consacrării, a entuziasmat. Academia Franceză a premiat-o, Apollinaire și Anatole France s-au întrecut în laude, iar Marcel Proust i-a declarat: "Sunteți un scriitor desăvârșit, prințesă..." 

 

alternative text


Foto: Palatul Mogoșoaia
(c) ALEX TUDOR / AGERPRES ARHIVA

A scris lucrări autobiografice și de inspirație istorică, unele publicate sub pseudonimul Lucille Duclos. A primit oaspeți de seamă la Posada și la Mogoșoaia, palatul primit în dar, în anul 1912, de la soțul ei. Asemenea rudei sale prin alianță, Elena Văcărescu, a luptat pentru țara sa. În Primul Război Mondial, din octombrie 1916 până în mai 1918, a condus Spitalul nr. 118, amenajat pe proprie cheltuială în grajdurile de pe Strada dr. Grozovici. Rolul ei exact se poate presupune din nota Zoiei Bengescu, datată 1 noiembrie 1918: "La spital am fost foarte îngrijorați în ultimele zile din cauza arestării Marthei Bibescu, directoarea noastră. Pare o afacere misterioasă". I-a cultivat pe germani pentru a culege informații. A acționat astfel în memoria lui Ioan N. Lahovary, mort fulgerător în 1915, și în acord cu soțul ei. Aviator pasionat, prințul Bibescu se înrolase voluntar în Armata Română și sub comanda lui cele două escadrile de recunoaștere ale forțelor aeriene române au efectuat numeroase raiduri deasupra liniilor germane.

''A fost acuzată de spionaj. S-a spus și că lordul Thompson a fost cel care a inițiat-o! Nu avea la ce să o inițieze, că era mai deșteaptă decât Thompson, a moștenit și de la Lahovarești, și de la Mavracordati toate calitățile lor'', spunea într-un interviu televizat academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici.

A urmat publicarea volumului "Izvor, țara sălciilor", o simfonie de culori pastelate, de verdicte și de profeții optimiste. "Va veni o vreme când acest popor român, care n-a fost cunoscut până acum, va fi luat în seamă... Din această țară, trecută sub tăcere, vor răsuna cântece și muzică, neamul acesta va renaște după un mileniu de existență și lumea se va mira ca de o minune să afle, în sfârșit, tot ceea ce el posedă din conștiința universală", scria Martha Bibescu. Succesul cărții a fost imens. "Cum să nu iubești România după ce-ai citit 'Izvor'"?! — se întreba retoric Rainer Maria Rilke.

Pe 8 decembrie 1916, în timp ce se afla la Posada, a primit vestea că dragul său palat a fost jefuit. Pagubele erau foarte mari: mobilierul distrus, perdelele smulse, vesela furată, iar bisericuța ortodoxă din curtea palatului transformată în grajd. După 1925, Martha Bibescu a investit toți banii obținuți din vânzarea moșiilor Lahovari și a cărților sale pentru restaurarea palatului, iar la sfârșitul anului 1927, Mogoșoaia arăta fabulos.

 

alternative text


Foto: Palatul Mogoșoaia
(c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FLUX

După venirea la putere a lui Carol al II-lea, prietenul ei de-o viață și partener de vânătoare, prima lovitură pe care a resimțit-o Martha Bibescu a fost asasinarea lui I.G. Duca. Din acel moment, între ea și Mișcarea Legionară s-a deschis o prăpastie adâncă, devenită periculoasă după izgonirea lui Carol al Il-lea. Volumul ei "Izvor, țara sălciilor" a fost ars în public, în Piața Victoriei, pe rugul format din "cărți otrăvite". În dimineața zilei de 23 noiembrie 1940 i-au venit legionarii lui Horia Sima la ușă.

"Unul dintre valeți se înființează în camera chinezească și-mi spune: 'Îmi pare rău să vă spun, este percheziție legionară în casă. Treaba a durat de la 9 dimineața până la 6 seara... La șase seara, legionarii pleacă în camionul cu care au venit. Au jefuit spiritul acestei case (Palatul Mogosoaia, n.r.) fără niciun folos pentru nimeni", scria Martha. Patru zile mai târziu ea menționa sec: "Legionarii au făcut dreptate: l-au asasinat pe Iorga!". Cine putea citi dincolo de cuvintele scrise, înțelegea durerea ei.

La 2 iulie 1941 a murit, în urma unui cancer pulmonar, prințul George Valentin Bibescu. Martha scria: ''George — astăzi. La ora 10 și 20. Agonia. Apoi moartea... Tot ce am scris despre tine în această zi, în care viața mea se sfârșește cu a ta, George...''. La Mogoșoaia, prin fața catafalcului, s-au perindat, trei zile și trei nopți, oameni de toate culorile politice.

De altfel, legăturile Marthei Bibescu cu mari oameni politici ai vremii sunt binecunoscute. Frumoasă, șarmantă și inteligentă, a știut întotdeauna să gestioneze cu naturalețe relațiile cu cei mai importanți bărbați ai Europei. ''A avut relații uimitoare în cercurile politice europene și americane: Asquith, șeful partidului liberal din Marea Britanie, Ramsay Mc Donald, fost de mai multe ori prim-ministru al Angliei, i-a cunoscut pe Winston Churchill, Anthony Eden, Neville Chamberlain, iar Sir Samuel Hoare a fost oaspetele ei la Mogoșoaia'', scrie Maria Brăescu în lucrarea sa de doctorat, în care a cercetat latura artistică a Marthei Bibescu.

2014-01-28 08:21:00
Vezi Continuarea 

O INVENȚIE PE ZI: EEG - Electroencefalograful

EEG este o înregistrare a semnalelor electrice de pe creier. Aceste semnale sunt citite cu ajutorul unor electrozi, fixați pe cap, care transmit informația prin galvanometru și o înregistrează pe o foaie de hârtie. Acești electrozi nu transmit, ci doar primesc semnale electrice, generate natural de către creier.

 

Foto: captură youtube.com


Richard Caton, lector la Facultatea de Medicină din Liverpool, a descoperit semnalele electrice de pe creier, prin teste aplicate pe animale. Și-a publicat rezultatele în 1875. Caton a folosit un galvanometru reflectorizant, inventat în 1858 de către Lord Kelvin. Această metodă reprezenta un mijloc primitiv de amplificare, instrumentele măsurând micro-amperii.

În 1887, Caton a sesizat Congresul Medical Internațional din Washington că, la întreruperea semnalului luminos proiectat pe ochiul animalului, s-au înregistrat variații negative în activitatea electrică a creierului. Tot atunci a descoperit că activitatea electrică de pe creier are loc în zona opusă ochiului.

Majoritatea oamenilor de știință nu erau la curent cu descoperirile lui Caton, datorită faptului că acesta publica în reviste de medicină. Adolph Beck din Polonia a republicat lucrarea într-o revistă de fiziologie. A mers mai departe cu studiul, iar în 1949 s-a descoperit activitatea reticulară, care are un rol foarte important în controlarea creierului.

 

Doctorul Hans Berger, psihiatru german, a fost primul care a experimentat electroencefalograful pe oameni. După ce și-a susținut teza de doctorat la Universitatea din Jena, în 1897, acesta a aflat de lucrările lui Caton. Experimentele pe animale nu erau concludente și după Primul Război Mondial s-a hotărât să facă cercetări asupra creierului uman. La începutul anilor 1920, Berger a descoperit unde regulate la aproximativ 10 cicluri pe secundă, pe care le-a numit undele Alfa. Berger a publicat o lucrare în 1929, care se baza pe înregistrările făcute în timpul experimentelor. Au fost primele înregistrări publicate ale electroencefalografului uman. Timp de cinci ani, Berger făcuse experimente pe persoane din anturajul său.

Într-o lucrare publicată în 1930, Berger prezintă undele Alfa și undele Beta, și folosește pentru prima dată inițialele EEG pentru electroencefalograf. Studiul relevă faptul că amplitudinea undelor Beta este mai mică decât cea a undelor Alfa, în ciuda faptului că undele Beta erau legate de concentrare și de reacțiile spontane.

În 1931, Berger a descoperit că undele Alfa scad în intensitate în timpul somnului, sub efectul anesteziei generale sau al drogurilor. De asemenea, acestea scad și în cazul pacienților cu presiune intracraniană mare, ca efect al unor leziuni prealabile. Din contră, intensitatea undelor este în creștere, în cazul celor care suferă de epilepsie. EEG-ul era modificat și în cazul în care erau prezente Alzheimer-ul sau scleroza multiplă. Pe de altă parte, existau o serie de alte afecțiuni care nu aveau niciun efect asupra electroencefalografului. Printre acestea se numără schizofrenia, depresia, retardul mental sau afazia (pierderea totală sau parțială a facultății de a vorbi și de a înțelege limbajul articulat).

2014-01-28 08:12:00
Vezi Continuarea 

SĂRBĂTORI RELIGIOASE - 28 ianuarie

 

Foto: (c) GEORGE ONEA / AGERPRES ARHIVA

 

Ortodoxe
Sf. Cuv. Efrem Sirul, Isaac Sirul, Paladie și Iacob Sihastrul; Sf. Mc. Haris

Greco-catolice
Cuv. Efrem Sirul; [Sf. Toma de Aquino]

Romano-catolice
Sf. Toma de Aquino, pr. înv.; Fer. Olimpia, călug. m.

Cuviosul Efrem Sirul, pomenit în calendarul creștin ortodox la 28 ianuarie, s-a născut la Nisibe în Mesopotamia, în preajma anului 306, dintr-o familie de creștini (astăzi, localitatea natală a sfântului se numește Nusaybin și se află în provincia turcească Mardin, aproape de granița cu Siria). A învățat la școala siriană din Nisibe, fiind elev al primului episcop al cetății, Sfântul Iacov (290-338), care, în anul 325, a participat la primul Sinod Ecumenic, ținut în Niceea.

2014-01-28 07:27:05
Vezi Continuarea