Fii la curent cu toate noutatile!

Facebook Twitter Google+ Rss

Sondaj

Sustineti autonomia maghiara?




» Rezultate :: » Chestionare
 

Accesari

Au fost vizite din data de 01.12.2006

Rossenberg Alfred 

Reclama TV Vocea Romaniei 

 

 

 

Home »

Documentare

Documentare

Shakira este una dintre cele mai apreciate artiste din lumea muzicii, ale cărei piese sunt cunoscute de fani din lumea întreagă, iar dansul ei specific a stârnit la început comentarii, apoi aprecieri pentru coregrafia inedită și mișcările dificile, executate în timp ce cântă live. De-a lungul carierei, solista a vândut peste 50 de milioane de albume și a fost declarată cel mai bine vândut artist columbian al tuturor timpurilor.

 

 

Concert în Piața Constituției, 2011
Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES ARHIVA 



Shakira Isabel Mebarak Ripoll, cunoscută sub numele de scenă Shakira, s-a născut la 2 februarie 1977, în orașul Barranquilla din Columbia, părinții săi fiind Nydia del Carmen Ripoll Torrado, de origine spaniolă, și William Mebarak Chadid, de origine libaneză. Termenul ''Shakira'' reprezintă în limba arabă ''recunoscătoare''.

Shakira îl citează pe John Lennon ca fiind prima ei sursă de inspirație. Ea a crescut ascultând formațiile Led Zeppelin, The Beatles, The Cure și Nirvana. Cântăreața declara: ''Îmi plăcea atât de mult acel sunet de rock, însă datorită faptului că tatăl meu are 100% descendențe libaneze, eram devotată și sonorităților arabice. Cumva reprezint o fuziune între toate aceste pasiuni și muzica mea este o combinație de elemente pe care le pot face să coexiste în același loc, în același cântec''.

Shakira a devenit cunoscută pe teritoriul columbian începând cu anul 1991, când a început cariera muzicală, odată cu lansarea albumului ''Magia'', prin Columbia Records. Materialul conține nouă compoziții, artista contribuind și la o parte din textele cântecelor. Genurile abordate pe acest material variază de la muzică latino la muzică pop, conținutul său fiind compus preponderent din balade.

Lansarea cântecului ''Peligro'' în ianuarie 1993 anunța promovarea unui nou material discografic de studio al Shakirei. Albumul a primit aceeași denumire precum discul single, el fiind lansat doar în Columbia în primăvara aceluiași an. Înregistrările s-au desfășurat în timpul anului 1992, stilul muzical spre care s-a orientat solista fiind latino și pop.



La finele anului 1995 se anunța lansarea celui de-al treilea album de studio al Shakirei, ''Pies Descalzos''. Produsul este considerat a fi adevăratul debut al solistei, datorită faptului că primele materiale discografice au fost lansate doar în Columbia. Acesta a fost precedat de promovarea cântecului ''Estoy Aquí'', primul extras pe single al materialului. Piesa s-a bucurat de succes în Statele Unite ale Americii, unde a ocupat locul al doilea în ierarhia Billboard Hot Latin Songs. Materialul a avut succes comercial în America de Sud și Statele Unite ale Americii, vânzările totale ale acestuia ridicându-se la aproximativ 4 — 5 milioane de exemplare la nivel mondial. ''Pies Descalzos'' a fost recompensat cu un disc de platină în SUA și cu două discuri de platină în Argentina pentru numărul semnificativ de albume comercializate. În anul 1997, Shakira a fost recompensată cu trei premii Billboard Latin Music Awards, la categoriile Albumul anului, Cel mai bun videoclip și Cel mai bun artist debutant.

La scurt timp a fost lansat discul ''The Remixes'', ce conține și o serie de versiuni în limba portugheză ale unor șlagăre lansate de solistă până în acel moment. ''The Remixes'' s-a vândut în aproximativ 500.000 de unități la nivel mondial.

Pe parcursul anului 1998, Shakira s-a concentrat pe compunerea unui nou material discografic de studio, care s-a concretizat prin discul ''Dónde Están Los Ladrones?'', care a devenit un nou succes comercial. În SUA albumul a ocupat locul 131 în clasamentul Billboard 200 și a staționat în fruntea ierarhiei discurilor de muzică latino timp de 11 săptămâni. Vânzările totale ale materialului sunt estimate la 7-8 milioane de unități la nivel global.

 

alternative text


Concert în Piața Constituției, 2011
Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES ARHIVA

 

La doar un an de la punerea în vânzare a albumului ''Dónde Están Los Ladrones?'', solista a lansat un disc ce include înregistrări live. MTV Unplugged a devenit unul dintre cele mai cunoscute și apreciate albume de acest gen, câștigând și un premiu Grammy. De asemenea, compoziția ''Octavo Dia'' a fost desemnată ''Cea mai bună interpretare pop feminină''.

În urma succesului înregistrat de ''Pies Descalzos'' și ''Dónde Están Los Ladrones?'' pe continentul american, Shakira a început înregistrările pentru primul său album în limba engleză, ''Laundry Service''.

Interpreta a început să scrie piese în limba engleză în timpul parteneriatului cu fostul ei manager, Emilio Estefan Jr și cu soția lui, Gloria Estefan. După ce aceste înregistrări au avut succes, Shakira a început să se documenteze despre literatura și muzica occidentală. ''Trebuia să găsesc o cale prin care să-mi exprim sentimentele în engleză. Așa că am cumpărat câteva dicționare de rime și am citit poezii de autori ca Leonard Cohen și Walt Whitman'', mărturisea artista.

Primul extras pe single în limba engleză a fost ''Whenever, Wherever'', ce a devenit în scurt timp un șlagăr la nivel global, fiind cea mai cunoscută piesă a anului 2002. Cântecul a ocupat locul 1 în majoritatea clasamentelor din Europa și Oceania.

Materialul pe care a fost inclusă compoziția, ''Laundry Service'', a ocupat locul 3 în Billboard 200, cea mai bună clasare a unui disc al Shakirei în SUA. La scurt timp a fost lansată balada ''Underneath Your Clothes'', care a sporit numărul de unități comercializate ale albumului, ocupând locul 1 în țări precum Australia sau Austria, unde a obținut și vânzări ridicate. Discul s-a comercializat în peste 15 milioane de exemplare la nivel global. Pentru a promova discul ''Laundry Service'' s-a realizat un turneu intitulat ''Tour of the Mongoose'', acesta vizitând țări de pe toate continentele.

La doi ani de la încheierea tuturor formelor de promovare a discului ''Laundry Service'', Shakira a început înregistrările pentru noile albume de studio ''Fijación Oral Vol. 1'' și ''Oral Fixation Vol. 2''. Primul dintre acestea conține compoziții interpretate în limba spaniolă, materialul fiind precedat de lansarea extrasului pe single ''La Tortura'', o colaborare cu artistul spaniol Alejandro Sanz. Piesa a devenit în scurt timp un succes pe întregul continent american, dar și în Europa.

Cântecul deține recordul de cele mai multe săptămâni petrecute pe prima treaptă a clasamentului Billboard Hot Latin Songs, staționând în vârful acestuia timp de 25 de săptămâni. De asemenea, înregistrarea a devenit prima compoziție în limba spaniolă ce a fost interpretată pe scena premiilor MTV Video Music Awards, gală la care videoclipul adiacent cântecului a primit mai multe nominalizări. ''Fijación Oral Vol. 1'' a debutat pe locul 4 în ierarhia americană Billboard 200, grație celor peste 157.000 de exemplare distribuite într-o singură săptămână. Vânzările la nivel global ale albumului se ridică la aproximativ patru milioane de unități, fiind și unul dintre cele mai bine comercializate produse de studio ale anului 2004. Pentru acest disc Shakira a fost răsplătită cu un premiu Grammy la categoria ''Cel mai bun album de muzică latino/rock'', artista câștigând și patru statuete Latin Grammy.

La scurt timp a fost promovat extrasul pe single ce anunța lansarea albumului ''Oral Fixation Vol. 2'', un produs de studio ce include doar cântece în limba engleză. Compoziția, intitulată ''Don't Bother'', a fost interpretată în cadrul galei premiilor MTV Europe Music Awards, lucru ce a facilitat ascensiunea cântecului în listele muzicale.

2014-02-04 09:20:00
Vezi Continuarea 

O INVENȚIE PE ZI: Cauciucul vulcanizat

Cauciucul a fost adus în Europa de către Cristofor Columb, dintr-una din călătoriile sale în America de Sud. La vremea aceea, cauciucul era deja folosit de câteva secole de către indieni, care făcuseră din acest material un fel de mingi elastice. Le foloseau pentru a juca "Tlachlter", joc asemănător fotbalului, doar că nu aveai voie să lovești mingea nici cu mâinile și nici cu picioarele.

 

Foto: (c) AGERPRES ARHIVA/ CRISTIAN NISTOR

 

Termenul de "cauciuc" provine de la cuvântul de origine indiană "cahuchu", care însemna "lemn plângător". Cauciucul era făcut din latex, substanță naturală, extrasă din scoarța copacului. Europenii au fost încântați de acest material, prima sa utilizare fiind cea de gumă de șters. Alte întrebuințări nu prea avea cauciucul din două motive: atunci când era supraîncălzit, se topea, iar la temperaturi foarte scăzute se rupea.

În perioada anilor 1830, mai mulți cercetători au încercat să transforme cauciucul într-un material rezistent pe toată perioada anului, de la temperaturi foarte scăzute la temperaturi foarte ridicate. Charles Goodyear a fost unul dintre aceștia. Dându-și seama de potențialul acestui material, a încercat să rezolve aceste două probleme. În 1837, a primit primul brevet pentru că a reușit să modifice ușor cauciucul, transformându-l astfel într-un material cu care se putea lucra mai ușor.

În anul 1843, după multe încercări, Goodyear a descoperit soluția. Făcuse experimente cu sulf și latex, dar, neavând bani să continue cercetările, și-a mutat laboratorul acasă. Din greșeală, a scăpat o mixtură de sulf cu latex pe o plită încinsă și a constatat că, în loc să se topească, cauciucul s-a întărit și a format o suprafață asemănătoare cu materialele din piele.

2014-02-04 08:38:00
Vezi Continuarea 

SĂRBĂTORI RELIGIOASE - 4 februarie

Foto: (c) GEORGE ONEA / AGERPRES ARHIVA


Ortodoxe
Sf. Cuv. Isidor Pelusiotul; Sf. Sfințit Mucenic Avramie

Greco-catolice
Cuv. Isidor Pelusiotul

Romano-catolice
Sf. Gilbert, pr.

Cuviosul Isidor Pelusiotul este pomenit în calendarul creștin ortodox la 4 februarie.

Sfântul Isidor s-a născut în jurul anului 360 la Alexandria în Egipt. A primit o educație solidă atât în domeniile profane — filosofia, retorica — cât și în cele duhovnicești. Se pare că a fost catehet și apoi dascăl la vestita Școală catehetică alexandrină. Încă de tânăr a ales viața monahală, intrând într-o mânăstire din muntele Pelusiu — de unde și numele. A devenit faimos pentru viața sa austeră și pentru virtuțile sale alese; mare admirator al Sfântului Ioan Gură de Aur și bun prieten cu Sf. Chiril al Alexandriei.

2014-02-04 07:19:05
Vezi Continuarea 

EFEMERIDE ASTRONOMICE - 4 februarie

Este a 35-a zi a anului 2014. Mai sunt 330 de zile până la sfârșitul anului.

 

Foto: (c) AGERPRES ARHIVA / SIMION MECHNO

2014-02-04 07:19:00
Vezi Continuarea 

DOCUMENTAR The Beatles - 45 de ani de la ultima apariție publică

The Beatles a fost unul dintre grupurile a cărui muzică a fost foarte influentă pentru perioada rock. Alcătuit din John Lennon (vocal, chitară ritmică), Paul McCartney (vocal, chitară bas), George Harrison (chitară solo) și Ringo Starr (baterie), trupa a avut ca țintă generațiile de tineri de după Al Doilea Război Mondial, în Anglia, SUA, etc.

 

Foto: captură youtube.com

 

Cu siguranță, The Beatles este unul dintre cele mai faimoase și de succes grupuri în istoria muzicii, totalizând peste 1,1 miliarde de discuri vândute în lumea întreagă.

Inițial, au devenit faimoși pentru ceea ce unii au etichetat drept muzică pop, lucrările lor de mai târziu adunând laude atât din partea criticilor, cât și din partea ascultătorilor, de o manieră inegalată în secolul XX. În cele din urmă, ei și-au dovedit nu doar talentul de muzicieni, dar au pășit cu succes granița spre cinematografie.

În 2004, revista Rolling Stone clasa trupa The Beatles pe locul 1 pe lista celor 100 cei mai mari artiști ai tuturor timpurilor. Aceeași revistă spunea că muzica inovativă a trupei The Beatles și impactul său cultural au ajutat la definirea anilor '60.

Începuturile

În 1954, John Lennon, elev la Quarry Bank High School, reunind câțiva dintre colegii de școală, formează grupul The Quarrymen. Paul McCartney l-a cunoscut pe John Lennon pe 6 iulie 1957 și a intrat în formația acestuia, după ce l-a impresionat pe John cu partitura unei versiuni proprii după un cântec la modă al lui Eddie Cochran. McCartney l-a recrutat, un an mai târziu, pe George Harrison, amicul său de școală în vârstă de numai 15 ani, care se făcea admirat pe atunci pentru deosebitele sale evoluții solistice la chitară. Trupa s-a despărțit pentru scurt timp după care s-a reunit. Grupul a trecut prin mai multe schimbări atât ca nume (odată cu venirea lui George formația a primit numele "Moondogs", apoi "John And The Moondogs", apoi "Silver Beatles"), cât și ca membri, devenind în cele din urmă, în 1960, The Beatles.

Numele formației a fost inspirat din numele formației lui Buddy Holly, Crickets (''Greierii''). S-a păstrat conceptul de ''insectă'' (beetle) și a fost combinat cu conceptul muzical de bătaie a măsurii (beat).

În acea perioadă, la baterie era Pete Best. Cântau într-un mic club numit Casbah; apoi au efectuat un turneu la Hamburg. În decembrie 1961, Brian Epstein a devenit impresarul lor.

În perioada aprilie — mai 1962, fiind angajați la "Star Club" din Hamburg, au cântat ocazional cu bateristul Ringo Starr (pe numele său adevărat Richard Starkey) din formația Rory Storm and the Hurricanes, iar câteva luni mai târziu, în august, Ringo a fost cooptat în trupă; înlocuindu-l pe Best, componența Beatles devine completă. În același an, George Martin, producător al casei Parlophone (membră a EMI), a acceptat, la insistențele lui Brian Epstein, o audiere a "Beatles"-ilor. A fost semnat imediat un prim contract.


Pe primele locuri în topurile britanice

La 5 octombrie 1962, formația și-a lansat discul de debut ''Love Me Do'' pe partea A și ''P.S. I Love You'' pe partea B. La 26 noiembrie 1963, Beatles a înregistrat al doilea disc, ''Please Please Me'', care a ajuns numărul doi în topul oficial al Marii Britanii.

 

În decursul anului 1963, discurile formației au ocupat locul întâi din topurile britanice. Numărul total al discurilor care se vânduseră în acest an, de două milioane și jumătate, constituia un record în istoria muzicală a Marii Britanii.

 

Al treilea single, ''From Me to You'', a apărut în aprilie 1963, iar în perioada mai-iunie, trupa a participat la un nou turneu, alături de Roy Orbison. În august a apărut single-ul ''She Loves You'' (tirajul precomandat: 500.000 exemplare).

Mania pentru Beatles a început în Anglia pe 13 octombrie 1963, cu o apariție televizată la London Palladium. Turneul în Suedia s-a soldat cu un imens succes. În noiembrie 1963, Beatles a cântat la Royal Command Performance, în același program cu Marlene Dietrich și Maurice Chevalier. La sfârșitul anului 1963, a apărut albumul ''With The Beatles'' (precomandă 1.000.000 de cereri). Un critic de la ziarul Sunday Times scria atunci: "sunt cei mai mari compozitori după Beethoven".

 

Beatlemania

În ianuarie 1964, au susținut concertul "Olympia", alături de Trini Lopez și Sylvie Vartan. Single-ul ''I Want to Hold Your Hand'' a ocupat locul I în topurile americane.

Beatlemania a explodat apoi în SUA, în urma a trei apariții ale trupei în "The Ed Sullivan Show", pe 9 februarie (73 milioane de telespectactori), 16 februarie și 23 februarie 1964. A urmat concertul de la "Coliseum", Washington, care a reușit să strângă 20.000 mii de spectatori.

 

 

The Beatles a devenit în scurt timp un fenomen mondial cu fani care-i adorau pe membrii trupei, cu adulații isterice din partea fanilor, dar și critici din partea comentatorilor culturali. O parte a criticii adresate trupei își avea originea în confuzia asupra surselor muzicii lor (o confuzie asemănătoare a planat și asupra lui Elvis Presley în 1956, criticile provenind de la persoane care nu cunoșteau tradiția muzicii blues, R&B și gospel pe care o cânta Elvis) iar o parte era generată de reacția neîncrezătoare cu privire la.... lungimea părului Beatles-ilor.

2014-01-28 08:38:00
Vezi Continuarea 

DOCUMENTAR - Martha Bibescu, prințesa de la Palatul Mogoșoaia

Scriitoare, om politic, o femeie răpitor de frumoasă, cu o inteligență strălucitoare, prințesa Martha Bibescu a fost una dintre cele mai distinse personalități ale aristocrației europene din secolul XX. Descendentă a ilustrelor familii Lahovary și Mavrocordat, ea s-a remarcat și ca gazdă a fastuoaselor întâlniri mondene de la Palatul Mogoșoaia, palat pe care îl iubea nespus.


Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES ARHIVA 



Născută în urmă cu 125 de ani, la 28 ianuarie 1889, la București, figură-cheie pentru diplomație, literatură și, în general, "lumea bună" a Europei interbelice, prințesa Martha Bibescu este un exemplu strălucit pentru supraviețuirea "sângelui albastru''.

Mama sa, Smaranda (Emma) Mavrocordat, descindea din ramura moldoveană a domnitorului Constantin Mavrocordat, iar tatăl său, Ion N. Lahovary a fost, de-a lungul anilor, ministru al României la Paris, ministru de externe și președinte al Senatului.

Crescută și formată sub semnul acestui impunător arbore genealogic, Martha Bibescu și-a împlinit educația primită într-o mănăstire din Belgia cu cea specific românească.

Prin forța împrejurărilor, cercul prietenilor Marthei Bibescu a fost ilustru. O dată — abia se ridicase în picioare — a văzut pe o măsuță din salonul Legației de la Paris fotografia prințului moștenitor și "portretul unei tinere fete cu părul blond, pe care prințul avea s-o ia în căsătorie: principesa Maria". I-a reîntâlnit câțiva ani mai târziu la Constanța, unde au petrecut împreună vacanța de Paște. Avea 12 ani și sfiiciunea unui copil crescut la mănăstire. Așa a crezut prințul Ferdinand, deși ceva din acest copil îl magnetiza și îl intimida. "Ceea ce-i era drag în mine era copilăria", își amintea ea peste un sfert de veac.

A fost mult timp, datorită calităților sale extraordinare, prietena principesei Maria, viitoarea regină a României. Aceasta o admira sincer.

''Martha intrase în viață înțeleaptă de la început și plină de știință. De copilă, Martha era un om în toată firea. Am cunoscut-o fetiță, în primii ani după venirea mea în România, căci era între noi o diferență de zece ani. O poreclisem 'poney' (...). Din prima ei copilărie, Martha dădea semne că va fi frumoasă și visa măriri. O însuflețea tot ce era măreț în astă lume, fie că era vorba de regi sau de orice alt lucru de seamă. Nume mari, succese mari, talente mari, cariere fabuloase, toate o vrăjeau pe mica fetiță cu ochi căprui, cu minte ageră și cercetătoare. Îmi plăcea să o am pe lângă mine; avea o fire nespus de bogată și de învioratoare, iar adorația ce avea pentru mine îmi măgulea vanitatea de ființă tânără. Aveam doar un nume însemnat și două lungi șiruri de străbuni în amândouă capetele Europei; toate acestea le știa Martha. Ca toți Lahovareștii era un soi de enciclopedie chiar la vârsta ei fragedă, și avea o memorie minunată; niciodată nu uita nimic și nici nu se înșela. Chiar când era copilă nu mi se părea că sunt lângă un suflet mult mai tânăr decât al meu. În 'poney' nu era nimic naiv, ochii erau pânditori și mintea mereu în lucrare. Fetița frumoasă ajunse o femeie cât se poate de atrăgătoare, ba chiar o adevărată frumusețe: cu ochii ei mari, (...) Martha avea ceva din Circe în puterea ei de a fermeca'', o descrie regina Maria în ''Povestea vieții mele''.

Prin căsătoria, în 1905, cu prințul George Valentin Bibescu, nepot de frate al lui George Bibescu, domnitorul abdicat la 1848, scriitoarea a devenit prințesa Martha Bibescu, intrând într-o familie princiară, din care mai fac parte Ana-Elisabeta Brâncoveanu, contesa Ana de Noailles și Elena Văcărescu, dar și cu rude franceze în genealogie directă cu familia împăratului Napoleon Bonaparte.

Prințul George Valentin Bibescu descoperise în "minunata copilă" femeia visurilor sale. Până în momentul oficierii căsătoriei, logodnicii au locuit în castelul de la Posada împreună ori sub supravegherea prințesei de Beauffremont, Henriette de Caraman-Chimay, nepoata lui Napoleon I și mama prințului Bibescu. După dispensa Vaticanului — viitoarea mare scriitoare fiind catolică — s-a putut celebra căsătoria, cu mare fast, la biserica Domnița Bălașa. Martha nu împlinise 17 ani.

"Pe atunci îmi ascundeam vârsta și asta din considerente contrarii celor ce provoacă îndeobște asemenea minciuni. Căsătoria mea de o precocitate care din secolul al XVIII-lea nu-și mai găsea locul în moravurile societății franceze, făcea mistificarea lesnicioasă: eram luată drept o fetișcană", — a mărturisit ea, peste ani.

Trei ani mai târziu, prima ei carte a propulsat-o printre elitele spiritualității europene. Totul a început de la o călătorie. Curând după căsătorie, soții Bibescu au plecat în Persia, unde prințul George Valentin Bibescu a primit o însărcinare diplomatică. Trei automobile decapotabile au străbătut, cu viteza neverosimilă de 30 de kilometri pe oră, șosele și drumuri stăpânite până atunci doar de trăsuri și de cămile. La întoarcerea în Franța, "ispitită" de Maurice Barres să aștearnă pe hârtie impresiile de călătorie, prințesa a devenit scriitoare. "Cele opt paradisuri", cheia ce i-a deschis poarta consacrării, a entuziasmat. Academia Franceză a premiat-o, Apollinaire și Anatole France s-au întrecut în laude, iar Marcel Proust i-a declarat: "Sunteți un scriitor desăvârșit, prințesă..." 

 

alternative text


Foto: Palatul Mogoșoaia
(c) ALEX TUDOR / AGERPRES ARHIVA

A scris lucrări autobiografice și de inspirație istorică, unele publicate sub pseudonimul Lucille Duclos. A primit oaspeți de seamă la Posada și la Mogoșoaia, palatul primit în dar, în anul 1912, de la soțul ei. Asemenea rudei sale prin alianță, Elena Văcărescu, a luptat pentru țara sa. În Primul Război Mondial, din octombrie 1916 până în mai 1918, a condus Spitalul nr. 118, amenajat pe proprie cheltuială în grajdurile de pe Strada dr. Grozovici. Rolul ei exact se poate presupune din nota Zoiei Bengescu, datată 1 noiembrie 1918: "La spital am fost foarte îngrijorați în ultimele zile din cauza arestării Marthei Bibescu, directoarea noastră. Pare o afacere misterioasă". I-a cultivat pe germani pentru a culege informații. A acționat astfel în memoria lui Ioan N. Lahovary, mort fulgerător în 1915, și în acord cu soțul ei. Aviator pasionat, prințul Bibescu se înrolase voluntar în Armata Română și sub comanda lui cele două escadrile de recunoaștere ale forțelor aeriene române au efectuat numeroase raiduri deasupra liniilor germane.

''A fost acuzată de spionaj. S-a spus și că lordul Thompson a fost cel care a inițiat-o! Nu avea la ce să o inițieze, că era mai deșteaptă decât Thompson, a moștenit și de la Lahovarești, și de la Mavracordati toate calitățile lor'', spunea într-un interviu televizat academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici.

A urmat publicarea volumului "Izvor, țara sălciilor", o simfonie de culori pastelate, de verdicte și de profeții optimiste. "Va veni o vreme când acest popor român, care n-a fost cunoscut până acum, va fi luat în seamă... Din această țară, trecută sub tăcere, vor răsuna cântece și muzică, neamul acesta va renaște după un mileniu de existență și lumea se va mira ca de o minune să afle, în sfârșit, tot ceea ce el posedă din conștiința universală", scria Martha Bibescu. Succesul cărții a fost imens. "Cum să nu iubești România după ce-ai citit 'Izvor'"?! — se întreba retoric Rainer Maria Rilke.

Pe 8 decembrie 1916, în timp ce se afla la Posada, a primit vestea că dragul său palat a fost jefuit. Pagubele erau foarte mari: mobilierul distrus, perdelele smulse, vesela furată, iar bisericuța ortodoxă din curtea palatului transformată în grajd. După 1925, Martha Bibescu a investit toți banii obținuți din vânzarea moșiilor Lahovari și a cărților sale pentru restaurarea palatului, iar la sfârșitul anului 1927, Mogoșoaia arăta fabulos.

 

alternative text


Foto: Palatul Mogoșoaia
(c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FLUX

După venirea la putere a lui Carol al II-lea, prietenul ei de-o viață și partener de vânătoare, prima lovitură pe care a resimțit-o Martha Bibescu a fost asasinarea lui I.G. Duca. Din acel moment, între ea și Mișcarea Legionară s-a deschis o prăpastie adâncă, devenită periculoasă după izgonirea lui Carol al Il-lea. Volumul ei "Izvor, țara sălciilor" a fost ars în public, în Piața Victoriei, pe rugul format din "cărți otrăvite". În dimineața zilei de 23 noiembrie 1940 i-au venit legionarii lui Horia Sima la ușă.

"Unul dintre valeți se înființează în camera chinezească și-mi spune: 'Îmi pare rău să vă spun, este percheziție legionară în casă. Treaba a durat de la 9 dimineața până la 6 seara... La șase seara, legionarii pleacă în camionul cu care au venit. Au jefuit spiritul acestei case (Palatul Mogosoaia, n.r.) fără niciun folos pentru nimeni", scria Martha. Patru zile mai târziu ea menționa sec: "Legionarii au făcut dreptate: l-au asasinat pe Iorga!". Cine putea citi dincolo de cuvintele scrise, înțelegea durerea ei.

La 2 iulie 1941 a murit, în urma unui cancer pulmonar, prințul George Valentin Bibescu. Martha scria: ''George — astăzi. La ora 10 și 20. Agonia. Apoi moartea... Tot ce am scris despre tine în această zi, în care viața mea se sfârșește cu a ta, George...''. La Mogoșoaia, prin fața catafalcului, s-au perindat, trei zile și trei nopți, oameni de toate culorile politice.

De altfel, legăturile Marthei Bibescu cu mari oameni politici ai vremii sunt binecunoscute. Frumoasă, șarmantă și inteligentă, a știut întotdeauna să gestioneze cu naturalețe relațiile cu cei mai importanți bărbați ai Europei. ''A avut relații uimitoare în cercurile politice europene și americane: Asquith, șeful partidului liberal din Marea Britanie, Ramsay Mc Donald, fost de mai multe ori prim-ministru al Angliei, i-a cunoscut pe Winston Churchill, Anthony Eden, Neville Chamberlain, iar Sir Samuel Hoare a fost oaspetele ei la Mogoșoaia'', scrie Maria Brăescu în lucrarea sa de doctorat, în care a cercetat latura artistică a Marthei Bibescu.

2014-01-28 08:21:00
Vezi Continuarea 

O INVENȚIE PE ZI: EEG - Electroencefalograful

EEG este o înregistrare a semnalelor electrice de pe creier. Aceste semnale sunt citite cu ajutorul unor electrozi, fixați pe cap, care transmit informația prin galvanometru și o înregistrează pe o foaie de hârtie. Acești electrozi nu transmit, ci doar primesc semnale electrice, generate natural de către creier.

 

Foto: captură youtube.com


Richard Caton, lector la Facultatea de Medicină din Liverpool, a descoperit semnalele electrice de pe creier, prin teste aplicate pe animale. Și-a publicat rezultatele în 1875. Caton a folosit un galvanometru reflectorizant, inventat în 1858 de către Lord Kelvin. Această metodă reprezenta un mijloc primitiv de amplificare, instrumentele măsurând micro-amperii.

În 1887, Caton a sesizat Congresul Medical Internațional din Washington că, la întreruperea semnalului luminos proiectat pe ochiul animalului, s-au înregistrat variații negative în activitatea electrică a creierului. Tot atunci a descoperit că activitatea electrică de pe creier are loc în zona opusă ochiului.

Majoritatea oamenilor de știință nu erau la curent cu descoperirile lui Caton, datorită faptului că acesta publica în reviste de medicină. Adolph Beck din Polonia a republicat lucrarea într-o revistă de fiziologie. A mers mai departe cu studiul, iar în 1949 s-a descoperit activitatea reticulară, care are un rol foarte important în controlarea creierului.

 

Doctorul Hans Berger, psihiatru german, a fost primul care a experimentat electroencefalograful pe oameni. După ce și-a susținut teza de doctorat la Universitatea din Jena, în 1897, acesta a aflat de lucrările lui Caton. Experimentele pe animale nu erau concludente și după Primul Război Mondial s-a hotărât să facă cercetări asupra creierului uman. La începutul anilor 1920, Berger a descoperit unde regulate la aproximativ 10 cicluri pe secundă, pe care le-a numit undele Alfa. Berger a publicat o lucrare în 1929, care se baza pe înregistrările făcute în timpul experimentelor. Au fost primele înregistrări publicate ale electroencefalografului uman. Timp de cinci ani, Berger făcuse experimente pe persoane din anturajul său.

Într-o lucrare publicată în 1930, Berger prezintă undele Alfa și undele Beta, și folosește pentru prima dată inițialele EEG pentru electroencefalograf. Studiul relevă faptul că amplitudinea undelor Beta este mai mică decât cea a undelor Alfa, în ciuda faptului că undele Beta erau legate de concentrare și de reacțiile spontane.

În 1931, Berger a descoperit că undele Alfa scad în intensitate în timpul somnului, sub efectul anesteziei generale sau al drogurilor. De asemenea, acestea scad și în cazul pacienților cu presiune intracraniană mare, ca efect al unor leziuni prealabile. Din contră, intensitatea undelor este în creștere, în cazul celor care suferă de epilepsie. EEG-ul era modificat și în cazul în care erau prezente Alzheimer-ul sau scleroza multiplă. Pe de altă parte, existau o serie de alte afecțiuni care nu aveau niciun efect asupra electroencefalografului. Printre acestea se numără schizofrenia, depresia, retardul mental sau afazia (pierderea totală sau parțială a facultății de a vorbi și de a înțelege limbajul articulat).

2014-01-28 08:12:00
Vezi Continuarea 

SĂRBĂTORI RELIGIOASE - 28 ianuarie

 

Foto: (c) GEORGE ONEA / AGERPRES ARHIVA

 

Ortodoxe
Sf. Cuv. Efrem Sirul, Isaac Sirul, Paladie și Iacob Sihastrul; Sf. Mc. Haris

Greco-catolice
Cuv. Efrem Sirul; [Sf. Toma de Aquino]

Romano-catolice
Sf. Toma de Aquino, pr. înv.; Fer. Olimpia, călug. m.

Cuviosul Efrem Sirul, pomenit în calendarul creștin ortodox la 28 ianuarie, s-a născut la Nisibe în Mesopotamia, în preajma anului 306, dintr-o familie de creștini (astăzi, localitatea natală a sfântului se numește Nusaybin și se află în provincia turcească Mardin, aproape de granița cu Siria). A învățat la școala siriană din Nisibe, fiind elev al primului episcop al cetății, Sfântul Iacov (290-338), care, în anul 325, a participat la primul Sinod Ecumenic, ținut în Niceea.

2014-01-28 07:27:05
Vezi Continuarea 

EFEMERIDE ASTRONOMICE - 28 ianuarie

Este a 28-a zi a anului 2014.

 

Foto: (c) AGERPRES ARHIVA / SIMION MECHNO

 

Au mai rămas 337 de zile până la sfârșitul anului.

 

Soarele răsare la 07 h 39 m și apune la 17 h 19 m. 

2014-01-28 07:27:00
Vezi Continuarea 

Codul Roșu de viscol, la prima avertizare

Pentru prima oară în România, Codul Roșu de viscol a fost emis de Administrația Națională de Meteorologie (ANM). Avertizarea a fost valabilă duminică pentru județele Buzău, Brăila și Vrancea, între orele 15.00 și 21.00.

 

Foto: (c) CRISTIAN NASTASE / AGERPRES FOTO 



Conform avertizării, în intervalul menționat, în județul Buzău, sudul județului Vrancea și jumătatea de nord a județului Brăila s-a semnalat ninsoare abundentă, puternic viscolită și troienită, iar vizibilitatea a fost redusă, spre zero. Viteza vântului la rafală a depășit 70-80 km/h.

O situație similară a avut loc și în februarie 1954, dar la acea vreme nu exista un sistem de codificare a fenomenelor naturale extreme. 

 

alternative text


Foto: București — iarna anului 1954; acțiune de deszăpezire la care participă salariați ai AGERPRES
(c) DANIEL RACOVITEANU / AGERPRES ARHIVA


Atunci, a nins fără întrerupere 36 de ore. Trenurile au avut întârzieri de până la zece ore, drumurile europene au fost blocate, iar oamenii au rămas captivi în propriile mașini mai mult de 24 de ore.

 

alternative text


Foto: București — iarna anului 1954; zona străzii Eforie
(c) ZAMFIR / AGERPRES ARHIVA


Stratul de zăpadă a măsurat între doi și cinci metri. În perioada 3 — 5 februarie 1954, a fost și cel mai puternic viscol înregistrat vreodată în România. În București, viteza vântului a fost de 126 km/h, iar cantitatea de zăpadă depusă în țară a fost extrem de mare.

 

alternative text


Foto: București — iarna anului 1954; cheiul Dâmboviței
(c) ZAMFIR / AGERPRES ARHIVA


Confruntate cu fenomene extreme, autoritățile au luat o serie de măsuri specifice și au intervenit prompt. Primul-ministru Victor Ponta a anunțat, duminică, în cadrul Comandamentului de iarnă, că peste 9.000 de polițiști, jandarmi, angajați ai Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, ai Inspectoratului pentru Situații de Urgență și forțe ale Ministerului Apărării Naționale sunt pregătiți să intervină în sprijinul populației. Premierul a arătat că în funcție de evoluția vremii se va decide dacă se vor mai suspenda cursurile în școli.

Potrivit Ministerului Apărării Naționale, au fost încheiate 17 misiuni, la care au participat 214 militari cu 31 de mijloace tehnice pentru deblocarea traficului rutier pe autostrăzile A1 și A2, pentru deszăpezire și tractarea de autovehicule în localitățile Crețeni, Amărăști și Peșteana, județul Vâlcea. De asemenea, militarii au mai fost chemați pentru evacuarea de persoane și mijloace în localitățile Florica și Movila Banului, județul Buzău, Brazi, județul Prahova, căutarea de persoane dispărute în localitatea Găiseanca, județul Brăila, și pentru transport hrană și pături la persoane înzăpezite în localitățile Veștem (județul Sibiu), Fulga și Sălciile (județul Prahova).

2014-01-27 12:27:12
Vezi Continuarea 

POP-ROCK ROMÂNESC: Smiley

Andrei Tiberiu Maria, cunoscut sub numele de scenă Smiley, este unul dintre cei mai prolifici artiști pop din România, având o carieră strălucită atât în calitate de cântăreț, cât și de producător și om de televiziune.

 

Foto: (c) ANGELO BREZOIANU / AGERPRES ARHIVA 



După cinci albume premiate cu Discul de aur, lansate împreună cu Simplu — trupa alături de care Smiley a captat atenția și aprecierea publicului—, artistul a decis să se îndrepte către o carieră solo. Succesul care a marcat cele trei albume lansate în calitate de artist solo, numeroasele premii oferite de industria muzicală autohtonă și interesul stârnit de turneele sale naționale fac din Smiley unul dintre cei mai îndrăgiți reprezentanți ai tinerei generații de artiști.



Născut la 27 iulie 1983, la Pitești, micul Andrei nu avea înclinații spre dans, nici spre muzică. Abia mai târziu, în timpul școlii, i-a venit ideea să cânte la chitară.

''Muzica nu mi se trage din familie: mama e desenator tehnic, iar tata pilot de aviație. Și nici n-am dat semne de timpuriu c-aș avea ceva aplecări în zona asta. Mama mi-a zis că în copilărie eram lemn când venea vorba de dans. Aveam în schimb altă pasiune artistică: participam la toate scenetele care se montau la școală, și nu numai că-mi învățam propriul rol cât ai clipi, dar învățam și rolurile celorlalți. (...) Apoi, în vara dintre clasa a IV-a și a V-a, am plecat într-o tabără cu profesori și elevi de la liceul de artă. Acolo, normal că lumea s-a 'manifestat' artistic și-așa am făcut eu cunoștință cu chitara. Și-am înnebunit! S-a produs declicul și gata! Când m-am întors, i-am zis lu' tata că vreau să-mi cumpere chitară și să mă duc la școala de artă. Și asta am făcut: am urmat liceul de artă în paralel cu școala normală. M-am oprit în clasa a VIII-a, pentru că nu mai făceam față la numărul de cursuri. Am continuat să studiez doar chitara, în particular. După ce-am intrat la liceu, am început cu muzica pe calculator'', povestește Smiley înt-un interviu.

El își amintește cu plăcere de copilăria petrecută în Pitești, de meciurile pe care le urmărea împreună cu bunicul, pe stadion.

''Privind în urmă, îmi văd copilăria frumoasă, chiar dacă mi-am petrecut-o la blocuri, că și părinții, și bunicii stăteau la fel. Ceea ce a contat a fost iubirea lor, a părinților și bunicilor la un loc, că până pe la șapte ani, am stat mai mult pe la bunici. Orașul avea însă o savoare a lui, o energie aparte. Păi, numai când mă gândesc cum răsunau cartierele când era meci pe stadionul din Trivale! Mă refer la fotbal, că eram mare consumator: bunicu' mă lua cu el la toate meciurile'', își amintește artistul.

Din copilărie a intrat în contact cu muzica de calitate, părinții săi ascultând trupe apreciate nu doar atunci, ci și acum.

''Acasă am ascultat, prima dată tot ceea ce e mai important de ascultat în muzică: Pink Floyd, Dire Straits, Smokie, Eagles, Alexandru Andrieș, Nicu Alifantis, Phoenix. Ai mei ascultau muzică bună. Dupa '90, am căpătat acces și la Beatles, muzica funk, Queen... Și-apoi a venit Michael Jackson și ne-a 'omorât' pe toți. Cred că nu e melodie a lui Michael Jackson pe care să n-o știu, cu tot cu versuri și coregrafie'', mărturisește Smiley în interviu.

2014-01-27 09:28:16
Vezi Continuarea 

O INVENȚIE PE ZI: Cabina de duș

Cu două, trei secole în urmă, oamenii se bucurau de confortul băilor în cadă. Treptat, baia a fost înlocuită de duș, dar a rămas în rândul civilizațiilor de astăzi ca un mod de relaxare. Nimeni nu face baie dimineața înainte de a pleca la serviciu, spre exemplu, ci duș.

 

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA

 

Dorința de a facilita și de a scurta procesul spălării nu este ceva nou. Strămoșii noștri făceau duș așezându-se pe cursul unui pârâu, în dreptul unde acesta forma o mică cascadă. Cei care nu se aflau în vecinătatea unui astfel de loc au găsit o improvizație. Așezau o găleată cu apă pe un suport, deasupra nivelului capului și, după ce se săpuneau, răsturnau găleata ca să se clătească. Era un proces eficient, dar destul de anevoios.

Asta nu înseamnă că nu existau cabine de duș mai elegante. Una dintre primele cabine și una dintre cele mai elaborate a fost cabina de duș a Regenței engleze. Datând din 1810, cu o înălțime de peste 3 metri, cabina de duș era probabil familiară celor din înalta societate, în timp ce mica nobilime o privea cu oarecare suspiciune.

Făcută din metal, cabina era formată dintr-un bazin pictat asemănător bambusului cu un tub de scurgere la nivelul inferior și un rezervor ascuns la nivelul superior. Apa folosită era pompată din nou în rezervor, printr-o țeavă care făcea legătura între tubul de scurgere și rezervor. Inconvenientul era că aceeași apă era refolosită. De jur împrejurul bazinului era o perdea, prinsă în balamale. Cei care făceau duș purtau un fel de pălărie conică, din material impermeabil, pentru a-și proteja părul.

2014-01-27 09:09:37
Vezi Continuarea 

SĂRBĂTORI RELIGIOASE - 27 ianuarie

Foto: (c) GEORGE ONEA / AGERPRES ARHIVA

 

Ortodoxe
Aducerea moaștelor Sf. Ier. Ioan Gură de Aur; Sf. Marciana împărăteasa

Greco-catolice
Aducerea moaștelor Sf. Ioan Gură de Aur

Romano-catolice
Sf. Angela Merici, fc.

Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, se pomenește în calendarul creștin ortodox la 27 ianuarie. Dumnezeiescul Ioan Gură de Aur a fost patriarh al Constantinopolului, pe vremea împăratului Arcadiu (395-408) și a împărătesei Eudoxia.

2014-01-27 07:49:24
Vezi Continuarea 

EFEMERIDE ASTRONOMICE - 27 ianuarie

Este a 27-a zi a anului 2014.

 

Foto: (c) AGERPRES ARHIVA / SIMION MECHNO

 

Au mai rămas 338 de zile până la sfârșitul anului.

2014-01-27 07:48:27
Vezi Continuarea 

LA PAS PRIN BUCUREȘTI: Memorialul Victimelor Holocaustului în România

Memorialul Victimelor Holocaustului în România, ansamblu aflat la intersecția străzilor Anghel Saligny, Mihai Vodă, Ion Brezoianu și Lipscani din Capitală, a fost inaugurat la 8 octombrie 2009, sub înaltul patronaj al președintelui României. Ansamblul cuprinde o incintă memorială, două instalații cu pietre de mormânt desacralizate din cimitirele din Odessa și București, precum și cinci sculpturi amplasate în jurul incintei centrale: Coloana Memorială, Via Dolorosa, Roata Romilor, Steaua lui David și Epitaf.

 

Foto: Ceremonie de depunere de coroane la Memorialul Victimelor Holocaustului

 (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA 



Programul pentru realizarea unui Memorial al Holocaustului în România a fost inițiat în 2006, ca urmare a recomandărilor Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România, condusă de laureatul premiului Nobel pentru Pace, Elie Wiesel, și după consultările cu personalități ale vieții publice, reprezentanți ai Federației Comunităților Evreiești din România, oameni de cultură și artă și supraviețuitori ai Holocaustului. Memorialul este expresia datoriei de a recunoaște și de a asuma crimele comise în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial împotriva comunității evreiești și împotriva comunității rome.

Tot în 2006, în baza certificatului de urbanism emis de Primăria sectorului 5, Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național a demarat concursul de creație plastică pentru realizarea Memorialului Holocaustului în București. Câștigător a fost desemnat proiectul realizat de sculptorul Peter Jacobi, fiind considerat drept reprezentarea cea mai complexă și completă a ceea ce a reprezentat Holocaustul în România. La începutul anului 2007, a fost încheiat contractul de comandă cu acest artist plastic.

Printr-o hotărâre a Consiliului General al Municipiului București și în urma avizului eliberat de Agenția Națională pentru Protecția Mediului, în iunie 2008 a fost aprobat Planul Urbanistic Zonal în vederea construirii Memorialului Holocaustului pe o suprafață de 2.894 metri pătrați. În februarie 2009, Primăria Sectorului 5 a eliberat autorizația de construire pentru acest obiectiv. 

 

alternative text


Foto: Inaugurarea Memorialului Victimelor Holocaustului în România

(c) SORIN LUPSA / AGERPRES ARHIVA


Elementul definitoriu pentru Memorial este "mișcarea", creată prin jocuri de lumini și umbre. Memorialul se află parțial sub nivelul solului. În afară de sculpturi, în exteriorul său este amplasat un zid de aproximativ 300 de metri pătrați din plăci de fibră, pe care sunt perforate mai multe texte, reprezentative pentru Holocaustul din România. Coloana memorială, numită și Coloana amintirilor, își schimbă profilul când vizitatorul o înconjoară. Are o înălțime de 17 metri, diametrul ei variind între 1.40 m și 1.55 m. Este turnată în fontă, iar modulii ruginiți sunt înșiruiți pe un pilon central. Are o greutate de 18 tone. Relieful Via Dolorosa, din granit, stilizează o cale ferată ce amintește de modul inuman în care au fost transportate victimele. Roata Romilor este o sculptură de aproximativ 2,8 m în diametru, din fontă turnată.

2014-01-26 12:06:33
Vezi Continuarea 

SĂRBĂTORI RELIGIOASE - 26 ianuarie


Foto: (c) GEORGE ONEA / AGERPRES ARHIVA

 

Ortodoxe
Sf. Cuv. Xenofont, Maria, Arcadie și Ioan
Duminica a 32-a după Rusalii (a lui Zaheu)

Greco-catolice
DUMINICA 32 dR (a lui Zaheu). Cuv. Xenofont și familia sa

Romano-catolice
DUMINICA a 3-a de peste an

2014-01-26 09:58:38
Vezi Continuarea 

EFEMERIDE ASTRONOMICE - 26 ianuarie

Este a 26-a zi a anului 2014.

 

Foto: (c) AGERPRES ARHIVA / SIMION MECHNO

 

Au mai rămas 339 de zile până la sfârșitul anului.

2014-01-26 09:58:36
Vezi Continuarea 

DOCUMENTAR: Trei ani de la începutul revoluției egiptene

Egiptul marchează la 25 ianuarie 2014 trei ani de la declanșarea revoltei urmată de demisia președintelui Hosni Mubarak și de o lungă perioadă de instabilitate politică.

 

Foto: (c) Wang Jianhua / XINHUA ARHIVA

 

În 25 ianuarie 2011, la Cairo și în alte orașe din Egipt au avut loc manifestații de amploare, care vizau reforme politice și sociale și aveau drept model revoltele din Tunisia soldate cu fuga președintelui Zine El Abidine Ben Ali. Manifestațiile au fost prefațate de critici vehemente împotriva președintelui Hosni Mubarak, postate pe internet, și de apeluri la proteste împotriva sărăciei și represiunii.

Următoarea perioadă a fost marcată de ample proteste împotriva președintelui Mubarak, organizate pe întreg cuprinsul țării, fiind însoțite de confruntări violente între protestatari și forțele de ordine.

După câteva zile de la debutul manifestărilor de protest, președintele egiptean Hosni Mubarak a cerut armatei să se alăture poliției, pentru asigurarea securității țării și a decretat restricții de circulație la nivel național. Violențele între poliție și manifestanți au continuat.

La sfârșitul lunii ianuarie, Guvernul egiptean a demisionat. Ahmad Shafiq, fostul ministru al aviației civile în guvernul demis, a fost desemnat să formeze noul cabinet.

La 1 februarie, peste un milion de egipteni au manifestat pentru a cere plecarea președintelui Mubarak. Șeful statului a anunțat că rămâne la putere, dar că nu va mai candida la alegerile prezidențiale programate pentru luna septembrie.

Mișcările de protest au continuat, fiind amplificate de confruntări între manifestanți pro și anti-Mubarak, în urma cărora armata a intervenit cu focuri de avertisment.

Piața Tahrir din centrul capitalei Cairo a fost ocupată de mii de manifestanți care cereau plecarea imediată a președintelui egiptean.

Pe fondul protestelor, Hosni Mubarak a anunțat inițial, într-un discurs adresat națiunii, că își deleagă puterile vicepreședintelui Omar Suleiman, dar nu părăsește funcția de președinte. La 11 februarie 2011, Omar Suleiman a declarat că președintele Hosni Mubarak a demisionat, cedând puterea armatei. Decizia a fost luată ''din cauza circumstanțelor dificile prin care trece țara'', a explicat el.

Comunitatea internațională a salutat unanim decizia lui Hosni Mubarak de a se retrage din funcția de președinte al Egiptului după trei decenii în fruntea acestui stat, cerând totodată o tranziție pașnică spre democrație.

După demisia lui Mubarak conducerea statului a fost preluată de Consiliul Suprem al Forțelor Armate (CSFA), organism ce reunea șefi militari, care ulterior a fost acuzat, în repetate rânduri, că aplică măsuri nedemocratice.

Primele alegeri legislative în Egipt, după demisia fostului președinte Hosni Mubarak, s-au desfășurat într-un context politic tensionat, marcat în lunile noiembrie și decembrie de reprimarea violentă a manifestanților împotriva autorităților militare de la Cairo.

Scrutinul electoral început la 28 noiembrie 2011 și desfășurat în mai multe etape a fost marcat de victoria partidelor islamiste. Prima ședință a noii Adunări Naționale egiptene (camera inferioară a legislativului egiptean), în care cele mai multe locuri au fost obținute de Partidul Libertății și Justiției (PLJ), provenit din gruparea Frații Musulmani, a avut loc la 23 ianuarie 2012.

La împlinirea unui an de la revolta împotriva regimului Mubarak, în 25 ianuarie 2012, presa egipteană saluta manifestațiile masive care au avut loc la Cairo și în alte locuri din țară pentru a marca declanșarea revoltei ce a condus la demisia președintelui egiptean după trei decenii de putere.

Manifestanții au cerut plecarea imediată a șefilor armatei din fruntea statului, acuzând, în fapt, perpetuarea vechiului regim.

Disensiunile apărute între forțele politice și puterea militară erau motivate de acuzele aduse de liderii politici care apreciau că șefii structurilor armatei subminează reușitele revoluției. Mișcarea islamistă Frații Musulmani, majoritară în Parlament, avertiza puterea militară în legătură cu sprijinul constant acordat guvernului. Consiliul Suprem al Forțelor Armate a continuat însă să sprijine guvernul condus de Kamal al-Ganzouri, a cărui demisie era cerută insistent de Frații Musulmani.

2014-01-25 12:17:07
Vezi Continuarea 

DESTINAȚII DE WEEK-END: Sfârșit de săptămână în București (evenimente culturale)

Spectacolul "Femei" de balerinul și coregraful Gheorghe Iancu revine, după aproape cinci ani de absență, pe scena Operei Naționale București (ONB) în 25 și 31 ianuarie, de la ora 19,00. Primele două reprezentații o vor avea ca invitată pentru rolul principal Mașa pe prim-balerina Letizia Giuliani, rolul Amantul va fi interpretat de către balerinul Amilcar Moret.

 

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA 



Spectacolul oferit de Gheorghe Iancu, inspirat din creația lui Anton Pavlovici Cehov, are o coloană sonoră alcătuită din lucrări ale compozitorilor Serghei Rahmaninov, Dimitri Șostakovici, Igor Stravinski, Paul Hindemith și cântece ortodoxe rusești.

Gheorghe Iancu a studiat coregrafia la București cu Constantin Marinescu și Miriam Răducanu. După ce a părăsit țara și s-a stabilit în Italia, în 1986, a lucrat sub îndrumarea unor mari balerini ruși, Semionov de la Teatrul Balșoi și Omrihin de la Teatrul Mariinski. Gheorghe Iancu a devenit foarte repede star internațional, alături de partenera sa de scenă, prim-balerina Carla Fracci. Împreună au dansat pe cele mai importante scene din lume, la Teatro alla Scala din Milano, Royal Opera House din Londra, Teatr Bolshoi din Moscova, Opera din Berlin, Opera di Roma. Ca dansator, a colaborat cu cele mai mari balerine: Eva Evdokimova, Marcia Hydée, Monique Loudičres, Birgitte Keil, Lynn Charles și balerini ca Rudolf Nureev, Patrick Dupont, Paolo Bortoluzzi, Vladimir Vassiliev. În activitatea sa coregrafică Gheorghe Iancu a colaborat cu mari regizorii de teatru și de operă ai lumii, precum Georgio Strehler, Beppe Menegatti. Gheorghe Iancu a colaborat intens, de-a lungul anilor, cu regizorul și scenograful Pier Luigi Pizzi. A semnat coregrafia a numeroase spectacole: Macbeth (2007), Carmen (2008), Cleopatra (2008), pentru Arena di Verona și Festivalul de Operă Sferisterio de la Macerata.

S-a întors de câteva ori în România, unde a și montat, în calitate de coregraf, astfel, în 2002, a adus la Opera din București spectacolul 'Femei", pentru care a semnat coregrafia și regia. Spectacolul a fost prezentat în premieră la Festivalul Maggio Musicale Fiorentino (în anul 2002) și a fost premiat în același an cu distincția Danza & Danza.

O selecție specială de documentare din programul aniversar Astra Film Festival 2013 este prezentată începând de vineri, 23 ianuarie, până duminică, 26 ianuarie, la Noul Cinematograf Al Regizorului Român. În prima zi, de la ora 18,30, publicul va putea viziona filmele "O scurtă istorie Astra Film" și "Mathew's Laws" (regia Marc Schmidt), marele câștigător la AFF 2013. 

 

alternative text


Foto: ROMULUS BRUMA / AGERPRES ARHIVA

 

Sâmbătă, 25 ianuarie, de la ora 17,00, pe marele ecran ajung povești locale, precum "My German Children" (regia Tom Pauer) și "Dancing Alone" (regia Biene Pilavci) —premiul pentru cel mai bun film documentar din competiția internațională; dar și subiecte de interes global, "Google and the World Brain" (regia Ben Lewis), un film despre proiectele controversate desfășurate cu ușile închise de gigantul Google.

Duminică, 26 ianuarie, de la ora 15,00, vor fi proiectate "Blestemul gazelor de șist" (regia Lech Kowalski), unul dintre cele mai aclamate filme din 2013 care dezbate un subiect fierbinte de actualitate, "Cântece pentru un muzeu" (regia Eliza Zdru), "Speranțe la vânzare" (regia Cecilia Felmeri) și "Ion" (regia Olivier Magis).

Tot în acest Week-end vor fi proiectate, la Cinema Studio, filme de succes ale regretatului regizor Sergiu Nicolaescu, în cadrul evenimentului comemorativ "Sergiu. Ianuarie. În fiecare an", intrarea este liberă.

 

Programul proiecțiilor din filmografia lui Sergiu Nicolaescu cuprinde: vineri — ora 12,30 "Orient Express"; 15,00 "Coroana de foc"; sâmbătă — ora 12,30 "Capcana mercenarilor"; 15,00 "Nea Mărin miliardar"; 17,30 "Cu mâinile curate"; 20,00 "Osânda"; duminică — ora 10,00 "Dacii"; 12,30 "Ciuleandra"; 15,00 "Întâlnirea"; 17,30 "Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" și de la ora 20,00 "Mihai Viteazul".

2014-01-25 10:26:15
Vezi Continuarea 

LA PAS PRIN BUCUREȘTI: Spitalul Clinic Colentina

La 25 ianuarie 2014 se împlinesc 150 de ani de când a fost dat în folosință Spitalul Colentina din București, construcția fiind inaugurată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 24 ianuarie 1864, cu ocazia aniversării a cinci ani de la Unirea Principatelor Române.

 

Foto: www.spitalul-colentina.ro 



Construirea Spitalului Clinic Colentina a fost începută în anul 1858, de Epitropia Spitalului Sf. Pantelimon, când prințul Scarlat Ghica a hotărât ctitorirea așezământului medical denumit la acea vreme "Noul Pantelimon" pe un teren de 8,73 hectare, donat de domnitorul Grigore Ghica. Construirea noului spital a început după planul întocmit de arhitectul M. Hartl și aprobat de Scarlat Ghica, dar în iulie 1859 s-a dispus demolarea construcției, care nu întrunea calitățile tehnice. Lucrările au reînceput în anul 1862 (pentru un singur pavilion) și au fost finalizate la sfârșitul anului 1863. Spitalul a fost inaugurat în ianuarie 1864. "Noul Pantelimon" asigura bolnavilor servicii medicale și chirurgicale, având fiecare câte 50 de paturi și un serviciu de consultații gratuite. Pavilionului inițial i s-au mai adăugat două clădiri ce reprezentau locuințele personalului. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea au fost construite alte pavilioane și clădiri speciale, printre care două pavilioane separate (a 20 de paturi fiecare) pentru boli contagioase, în 1886.

Profesorul Gheorghe Marinescu a fost numit, la 1 mai 1897, medic-șef în Spitalul Sf. Pantelimon. În 1919, clinica de boli nervoase a fost transferată de la Spitalul Sf. Pantelimon la Spitalul Colentina, sub conducerea prof. Dr. Gheorghe Marinescu. Tot aici s-a mutat prima secție de boli profesionale din țara noastră (1952), înființată, inițial, de prof. Dr. Dinischiotu, la Spitalul Bucur. O perioadă a existat un serviciu de boli venerice, care dispunea de laboratoare de specialitate și avea un total de 300 de paturi (condusă de dr. Aristotel Banciu), ulterior aici transferându-se clinica dermatologică de la Spitalul Colțea (1939).

În anul 1951, a fost înființat Serviciul Clinic de Ortopedie, cu 105 paturi, condus de dr. Dimitrie Pintilie, un excepțional inovator de aparatură, instrumentar, tehnici operatorii și un deosebit formator de cadre de specialitate. Înființarea Clinicii Medicale este legată de numele acad. prof. dr. N.Gh. Lupu, corifeul medicinii interne românești, creatorul primului Institut de Medicină Internă din țară.

În Spitalul Colentina și-au desfășurat activitatea primele femei medic din România: Hermina Walch Kamischi și Elena Manicatide Wehnert.

Alături de cei amintiți, o contribuție deosebită la științele medicale au avut și alte personalități ale Spitalului Colentina: profesorul A. Șuțu (1837-1919), dr. Florea Teodorescu (1842-1907), profesorul Alexandru Cosăcescu (1887-1951), profesorul Ion Iacobovici (1879-1959), dr. Ion Manulea (1873-1956).

Din 1995, în localul Clinicii de Dermatologie funcționează Secția Boli Parazitare, secție unică în București, cu activitate universitară. În urma demersurilor făcute de conducerea spitalului, din 15 decembrie 2001, a fost deschisă o Secție de Recuperare Medicală, cu 30 de paturi.

În prezent, Spitalul Clinic Colentina este o unitate sanitară de importanță națională, care adăpostește 9 clinici universitare (două clinici de Medicină Internă, două clinici de Chirurgie, Ortopedie, două clinici Dermatologie, patru clinici de Neurologie, Medicina Muncii). Din punct de vedere al capacității de diagnosticare, Spitalul Clinic Colentina are în incinta sa, printre altele, un puternic centru de imagistică medicală și un centru de analize de laborator pentru toți parametrii uzuali și analize speciale. 

2014-01-25 10:09:07
Vezi Continuarea