Fii la curent cu toate noutatile!

Facebook Twitter Google+ Rss

Sondaj

Sustineti autonomia maghiara?




» Rezultate :: » Chestionare
 

Accesari

Au fost vizite din data de 01.12.2006

Rossenberg Alfred 

Reclama TV Vocea Romaniei 

 

 

 

Home »

Documentare

Documentare

Teatrul de Păpuși și Marionete ''Țăndărică'' a fost fondat în 1945, iar secția de marionete - prima sa secție - a fost condusă de actrița Lucia Calomeri, ajutată de scenografii Elena Pătrășcanu, Alexandru Brătășanu, Lena Constante și Ileana Popescu. Din prima echipă de artiști au făcut parte regizorul Nicolae Massim și marionetiștii - Dorina Tănăsescu, Antigona Papazicopol, Lucia Georgescu ș.a.

 

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA 



Numele ''Țăndărică'' a fost preluat de la o celebră marionetă, personaj din spectacolele pentru copii.

Actualul președinte de onoare al UNIMA (Union Internationale de la Marionnette), Margareta Niculescu, a pus bazele secției de păpuși a teatrului în 1949, pe când era noul director al instituției, împreună cu directorul de scenă Renee George Silviu și cu artiștii păpușari — Ștefi Nefianu, Fifi Bradu, Rita Stoian, Carmen Stamatiade.

Echipei nou formate li s-au alăturat, mai târziu, artiștii plastici: Liviu Ciulei, Ella Conovici, Ioana Constantinescu, Mioara Buescu, regizorul Ștefan Lenkisch, precum și artiștii păpușari: Brândușa Zaița Silvestru, Justin Grad, Mișu Prujinski, Costel Popovici, Valeriu Simeon etc. Aici au montat regizorii: Radu Penciulescu, Silviu Purcărete, Cătălina Buzoianu, Cristian Pepino, Victor Ioan Frunză, Ildiko Kovacs, Irina Niculescu, Felix Alexa, Ion Caramitru ș.a. 



Brândușa Zaița Silvestru, actriță la Teatrul de Păpuși "Țăndărică" din București
Foto: (c) VIOREL LAZARESCU / AGERPRES ARHIVA 



Spectacolele montate până în 1990 au impus noi modalități de expresie în teatrul de animație: ''Umor pe sfori'', ''Micul prinț'', ''Cartea cu Apollodor'', ''Cele trei neveste ale lui Don Cristobal'', ''Eu și materia moartă'', ''Cabaret-issimo'', ''Peter Pan'', ''Ninigra și Aligru'', ''Petrică și lupul'', ''Tyl Eulenspiegel'', ''Petrușka'', ''Don Quijote'' etc.

Tot aici s-au ținut patru ediții — 1958, 1960, 1965 și 1998 — ale Festivalului Internațional al Teatrelor de Păpuși și Marionete.

În perioada 1986-1999 directorul teatrului a fost Michaela Tonitza-Iordache, sub a cărei conducere s-au jucat spectacole importante precum ''Visul unei nopți de vară'', ''Adunarea păsărilor'', ''Furtuna'', s-au montat pentru prima dată opere cu păpuși — ''Cenușăreasa'' și ''Bastien și Bastienne'', ''Bărbierul din Sevilla'' — și spectacole care au ținut mult timp capul de afiș al teatrului: ''Motanul încălțat'', ''Pinocchio'', ''Harap Alb''.

alternative text


Vernisajul expoziției temporare 'Păpușarii în iarnă' (3 dec. 2010 — 9 ian. 2011) organizată de către Teatrul Țăndărică și Muzeul Național de Istorie a României, la sediul muzeului din Calea Victoriei
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA

 

alternative text
Vernisajul expoziției temporare 'Păpușarii în iarnă' (3 dec. 2010 — 9 ian. 2011) organizată de către Teatrul Țăndărică și Muzeul Național de Istorie a României, la sediul muzeului din Calea Victoriei
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA
2014-02-08 10:14:00
Vezi Continuarea 

SĂRBĂTORI RELIGIOASE - 8 februarie

Foto: (c) GEORGE ONEA / AGERPRES ARHIVA

 

Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Teodor Stratilat; Sf. Proroc Zaharia

Greco-catolice
S Sf. m. Teodor Stratilat; Pf. Zaharia

Romano-catolice
Ss. Ieronim Emiliani, călug.; Iosefina Bakhita, fc.

Sfântul Teodor, pomenit în calendarul creștin ortodox la 8 februarie, a trăit pe vremea împăratului Licinius (308-321). Fiind un mare general — numele de Stratilat arată că era un mare conducător de oaste — împăratul îi încredințase cetatea Heracleeea, lângă Marea Neagra.

2014-02-08 10:13:05
Vezi Continuarea 

EFEMERIDE ASTRONOMICE - 8 februarie

Este a 39-a zi a anului 2014. Au mai rămas 326 de zile până la sfârșitul anului.

 

Foto: (c) AGERPRES ARHIVA / SIMION MECHNO

 

Soarele răsare la 07 h 26 m și apune la 17 h 35 m

2014-02-08 10:13:00
Vezi Continuarea 

DESTINAȚII DE WEEK-END: Sfârșit de săptămână în București și în țară (evenimente culturale)

Scenele de teatru au reflectoarele ațintite spre ele, sâmbătă, 8 februarie. Programul spectacolelor începe în București după-amiază, cu ''Marea iubire a lui Sebastian'' și continuă cu alte două piese, pe scenele Teatrului Național și a Teatrului de Comedie: ''Revizorul'' și ''Cum am învățat să conduc''. Teatrul Național din Cluj Napoca găzduiește ''Bolnavul închipuit'', de Moliere.

 

Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES ARHIVA

 

De la ora 15.00, în spațiul cochet al cafenelei ''Godot'', din Centrul Vechi al Bucureștiului, Rodica Mandache, Marius Manole, Ana-Ioana Macaria, Istvan Teglaș susțin un recital actoricesc ce conturează povestea de iubire dintre scriitorul Mihail Sebastian și Leny Caler, mare actriță a perioadei interbelice. Spectacolul ''Marea iubire a lui Sebastian'' este construit după fragmente din însemnările lui Leny Caler, jurnalul lui Mihail Sebastian și piesa ''Jocul de-a vacanța''și înfățișează pagini de jurnal intim, dialoguri imaginare între ea — acum, în vârstă — și el, încă tânăr, pe fondul muzicii de epocă.

În spectacolul ''Cum am învățat să conduc'', tânărul regizor Eugen Gyemant transformă o poveste șocantă a doi protragoniști într-o comedie moralizatoare. Spectacolul, ce îi are în distribuție pe Șerban Pavlu, Ioana Anastasia Anton, Delia Nartea, Smaranda Caragea și Alexandru Conovaru, începe de la ora 19.00, la Sala Nouă a Teatrului de Comedie. Textul "Cum am învățat să conduc", de Paula Vogel, câștigător al premiului Pulitzer în 1998, este o analiză emoționantă a unei vieți ce stă sub semnul iubirii nepotrivite.

 

La Teatrul Național ''I.L. Caragiale'', Felix Alexa aduce o viziune regizorală modernă pentru cunoscuta piesă ''Revizorul'', operă a scriitorului rus Nikolai Vasilievici Gogol. Spectacolul, cu începere de la ora 19.30, programat în ambele zile de week-end, reprezintă o comedie neagră, o satiră crâncenă la adresa corupției, la fel de actuală în zilele noastre precum era pe vremea lui Gogol. Marius Manole și Mihai Constantin interpretează rolurile principale.

Pe scena Teatrul Național din Cluj Napoca, sâmbătă, 8 februarie, de la ora 19.00, începe spectacolul ''Bolnavul închipuit''. La limita dintre comic și tragic, ''Bolnavul închipuit'' este apreciat și premiat datorită reușitei actorilor de a transmite un umor fin, sub îndrumarea regizoarei Sanda Manu. Spectacolul a primit Premiul pentru cea mai bună regie — Sanda Manu și Premiul de excelență pentru costume — Adriana Grand, la Festivalul Național de Comedie, Galați, 2003.

Duminică, 9 februarie, la Sala Mică a Teatrului Național din București, de la ora 11.00, Sever Voinescu susține conferința pe tema ''Mitul lui Figaro. Cum poate politica să fie simpatică'', în cadrul programului de conferințe ale Teatrului Național. Expunerea reprezintă o încercare de a identifica ''meșteșugul'' lui Figaro, personaj celebru din istoria universală a teatrului și a operei — eroul unei trilogii scrisă de Beaumarchais, și de a-l aplica României de azi. Analizând piesele lui Beaumarchais, cele două binecunoscute opere de Mozart și Rossini și biografia uimitoare a lui Beaumarchais, Sever Voinescu va răspunde întrebărilor: ''Cum putea el să fie eficient în situații antagonice, în numele căror valori acționa și, mai ales, cum de putea să fie atât de simpatic printre atâția antipatici?''.

Duminică are loc și deschiderea Festivalului "Like CNDB#1", care aduce pe scena Centrului Național al Dansului (CNDB) spectacole de dans contemporan regizate de tineri artiști, lansări de carte și ateliere neconvenționale. Spectacole suprinzătoare și extravagante create de Mădălina Dan, Cristina Lilienfeld, Ferenc Sinkó și Leta Popescu, Andreea Novac, Vava Ștefănescu și Farid Fairuz se vor desfășura până la sfârșitul lunii, în sala de spectacole a CNDB de pe B-dul Mărășești.

Deschiderea oficială a festivalului Like CNDB #1 are loc la ora 19.00 și este urmată de spectacolul ''Lay(ers)'', creat Cristina Lilienfeld. Piesa a fost realizată în cadrul unei rezidențe ArtistNe(s)t la Luxemburg, oferite de Centrul de Cultură "George Apostu" Bacău și Centre Choregraphique Trois C-L și a obținut recent Marele Premiu al competiției ''Alt concurs național de coregrafie''.

2014-02-07 16:13:00
Vezi Continuarea 

ZILE NAȚIONALE ALE STATELOR LUMII: Grenada

Grenada este o țară insulară situată în partea sud-estică a Mării Caraibelor, ce are capitala la Saint George's. Grenada aniversează, în fiecare an, la 7 februarie, obținerea independenței față de Marea Britanie. Este a doua dintre cele mai mici țări din emisfera vestică (după Saint Kitts și Nevis). Se află la 200 km nord de Venezuela, între Trinidad-Tobago (la sud) și Saint Vincent și Grenadines (la nord), având o suprafață totală de 344 kmp.

 

Foto: (c) http://grenadagrenadines.com/plan/accommodation 



Cea mai mare parte a populației (80%) este de origine africană, descendenți ai sclavilor aduși de europeni. 12% sunt indieni veniți în cadrul migrației către Santa Lucia și Granada, începute în 1855. Restul sunt un amestec de africani, indieni și europeni. Limba oficială, engleza, este vorbită de toți locuitorii insulei. În afară de o comunitate mică de rastafarieni și indieni musulmani, majoritatea locuitorilor sunt creștini: jumătate catolici, restul în mare parte protestanți anglicani.

Clima Grenadei este caldă tot timpul anului. Temperaturile variază între 21 (iarna) și 33 (vara) de grade celsius. Grenada are două sezoane, ca toate insulele carabiene, unul secetos și unul ploios.

Forma de guvernământ a statului este monarhie parlamentară (în cadrul Commonwealth-ului). Șeful statului este regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, reprezentată de guvernatorul general Carlyle Arnold Glean. Grenada este împărțită în șase districte: Saint Andrew, Saint David, Saint George, Saint John, Saint Mark, Saint Patrick și un teritoriu: Carriacou și Petit Martinique. Puterea executivă este exercitată de un Cabinet numit de guvernatorul general la propunerea primului-ministru. Puterea legislativă este exercitată de un Parlament bicameral, compus din Senat și Camera Reprezentanților.

Insulă de origine vulcanică, Grenada este traversată de un lanț muntos, cel mai înalt vârf fiind Sfânta Ecaterina (St. Catherine). Parcul Național Grand Etang, situat în interiorul insulei, este renumit în toată zona Caraibelor datorită pădurii tropicale ce găzduiește numeroase specii de floră și faună, cascadelor și traseelor naturale, precum și a Lacului Grand Etang format în craterul unui vulcan.

Cascadele din Grenada oferă un spectacol natural măreț în mijlocul pădurii tropicale: cascada Tufton Hall, cea mai mare din Grenada, cascada Annandale, una dintre cele mai mici cascade (are doar 15 metri înălțime), cascadele Seven Sisters, o succesiune de șapte cascade, cascadele Mt. Carmel, cascadele Concord și cascada Honeymoon, una dintre cele mai izolate cascade.

Acestor peisaje montane se adaugă numeroase golfulețe, dar și cele 45 de plaje, acoperite cu nisip fin.

2014-02-07 15:00:00
Vezi Continuarea 

Cristian Bușoi (biografie)

Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate Cristian Silviu Bușoi s-a născut la 1 martie 1978, la Drobeta Turnu Severin.

 

Foto: (c) ANGELO BREZOIANU / AGERPRES FLUX

 

A absolvit Facultatea de Medicină din București (2003), Colegiul Național de Apărare (2005) și Facultatea de Drept din cadrul Universității 'Titu Maiorescu' din Capitală (2007). A fost doctorand în Sănătate Publică și Management Sanitar, la Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara (din 2004) și doctorand în Endocrinologie, la Universitatea de Medicină și Farmacie 'Carol Davila' din București (din 2004).

A fost medic stagiar la Spitalul Universitar de Urgență București, în perioada 2003-2004. Din decembrie 2004 a fost medic rezident, iar din martie 2007, preparator universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie 'Victor Babeș' din Timișoara.

A devenit membru al Partidului Național Liberal (PNL) în 1996. A fost vicepreședinte al organizației Tineretului Național Liberal (TNL) Mehedinți (1996-1998); membru al Biroului Permanent Județean TNL Mehedinți (1996-2000); coordonator de programe TNL pentru zona Vest (Timiș, Arad, Caraș-Severin, Hunedoara) (2000-2002); președinte TNL Timișoara (mai 2001-mai 2002); președintele național al Cluburilor Studențești Liberale (mai 2002-februarie 2005); secretar al Comisiei pentru politici educaționale și formare profesională a PNL (iulie 2003-noiembrie 2004); consilier general în Consiliul General al Municipiului București (mai-decembrie 2004); consilier al vicepreședintelui PNL Călin Popescu-Tăriceanu (octombrie 2002-mai 2004); secretar internațional al PNL (aprilie 2005—ianuarie 2007); membru al Biroului Permanent Național TNL (martie 2005-martie 2007); secretar executiv responsabil cu coordonarea relațiilor externe ale PNL (aprilie 2005-ianuarie 2007); vicepreședinte PNL Mehedinți (octombrie 2005-ianuarie 2007). Din ianuarie 2007 este membru al Biroului Politic Central al PNL, iar din iunie 2007 este vicepreședinte al PNL Timiș.

La alegerile din 2004, a fost ales deputat în circumscripția electorală Timiș. A fost membru al Comisiei Parlamentului României pentru Integrare Europeană (în perioada 20-31 decembrie 2006), membru al Comisiei pentru Afaceri Europene a Parlamentului României (până la 23 mai 2007) și a făcut parte din Delegația Parlamentului României la Adunarea Uniunii Europei Occidentale (până la 10 octombrie 2007). A fost membru al Comisiei pentru sănătate și familie din cadrul Camerei Deputaților până în noiembrie 2007.

2014-02-07 14:07:00
Vezi Continuarea 

Eugen Nicolăescu (biografie)

Liberalul Eugen Gheorghe Nicolăescu s-a născut la 2 august 1955, în satul Grădiștea, din comuna Comana, județul Giurgiu.

 

Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES ARHIVA

 

Este absolvent al Facultății de Comerț, Academia de Studii Economice din București (1982) și doctor în Științe Economice (2007).

Expert contabil (1996), cenzor extern independent (din 1998), auditor financiar (2001). Specializări la Ministerul Finanțelor Publice în noul sistem de contabilitate (1992 și 1993), management financiar (1995); standarde internaționale de contabilitate la Ministerul Finanțelor Publice și Banca Mondială, audit financiar la ICAS — Scoția (The Institute of Chartered Accountants of Scotland) în 2000. Din 2008 este formator în audit financiar (certificat eliberat de ASE) și consultant fiscal, membru al Camerei Consultanților Fiscali din România. Este formator în domeniul calității auditului financiar, din 2010, certificat eliberat de Institutul Contabililor Autorizați din Scoția.

Tehnolog, merceolg, economist la Complexul de Hoteluri și Restaurante Flora din ITHR București, Ministerul Turismului (1976-1985), analist, economist la serviciul aprovizionare la Centrala Industrială de Echipament Special din Ministerul Industriei și Resurselor (1985-1990); șef serviciu aprovizionare la Regia Autonomă Ratmil din Ministerul Industriei și Resurselor (1990-1991), economist serviciul aprovizionare la RA Ratmil din Ministerul Industriei și Resurselor (1991-1993); șef serviciu buget, analize economice la RA Ratmil din Ministerul Industriei și Resurselor (1993-1994), director economic (1994-1997) și director general (1997-1998) la RA Ratmil din Ministerul Industriei și Resurselor. Director economic la o societate privată (1998-1999).

Secretar general adjunct la Ministerul Finanțelor Publice (1999-2000).

Lector universitar asociat la Universitatea Spiru Haret (2000-2001) și lector universitar asociat la ASE București (2001-2002). Lector universitar Doctor la Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir, Facultatea de Finanțe, Bănci și Contabilitate (din 2010).

Este membru al mai multor asociații profesionale: Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (din 1996), Camera Auditorilor Financiari din România (din 2000; prim-vicepreședinte între 2000 și 2011), Camera Consultanților Fiscali din România (din 2007), auditor financiar de onoare (din 2011), Comitetul de Excelență (din 2011).

La 1 decembrie 2000, Eugen Nicolăescu a fost decorat cu Ordinul Național "Serviciul Credincios" în gradul de Cavaler.

Membru al Partidului Național Liberal (PNL). Președinte al Comisiei Centrale de Cenzori a PNL (1999-2000), președinte al Organizației județene PNL Mureș (2001-2008), membru al Biroului Permanent Central al PNL (2003-2005), membru al Biroului Permanent Central al PNL și vicepreședinte al PNL (2005-2009), vicepreședinte al organizației județene PNL Călărași (2009-2012). Din 2007 este vicepreședinte PNL. Din 2012 și până în prezent este președinte interimar al organizației PNL București și președinte interimar al organizației PNL Sector 1 București.

Deputat PNL de Mureș în legislatura 2000-2004, reales pe listele Alianței D.A. în urma scrutinului de la 28 noiembrie 2004. A condus grupul parlamentar al Partidului Național Liberal în calitate de vicelider (septembrie 2001 — septembrie 2002) și lider (28 decembrie 2004 — 5 septembrie 2005).

2014-02-07 14:04:00
Vezi Continuarea 

Teodor Atanasiu (biografie)

Politicianul Teodor Atanasiu s-a născut la 23 septembrie 1962 la Cugir, județul Alba.

 

Foto: (c) ALEX MICSIK / AGERPRES ARHIVA

 

Absolvent al Facultății de Mecanică, secția Tehnologia Construcțiilor de Mașini din cadrul Institutului Politehnic din Cluj-Napoca (1987). A urmat cursurile Management competitiv (1998), Management financiar (1999), Managementul Relațiilor cu clienții (1999) la The Open University Business School.

Membru al Consiliului de Administrație (CA) al S.C. Drăgana S.A. Cugir (1994-1996) și membru al C.A. al FPS (1997-2000). Inginer (1987-1995), șef-atelier (1995-1996) și director general (1997-2001) al UM Cugir. Director al S.C. Apa CTTA S.A. Alba Iulia (1996-1997) și administratorul S.C. Palplast S.A. Sibiu (2001-iunie 2004).

Membru al Partidului Național Liberal (PNL), din februarie 1990; secretar (1990-1992) și președinte (1992-1993) al organizației PNL Cugir; președinte al Filialei PNL Alba (fără întrerupere din 1993, reales, cel mai recent, în iunie 2013). Membru al BPC al PNL (2001-2002; 2005-2006). Între 2006 și 2008 a fost vicepreședinte al PNL.

Consilier la Consiliul Local Cugir (1992-1996) și la Consiliul Județean Alba. Președintele Consiliului Județean Alba (iunie-decembrie 2004).

Ministrul apărării naționale din 29 decembrie 2004. La data de 12 septembrie 2006, președintele Traian Băsescu l-a suspendat din funcție în temeiul prevederilor articolului 100 alin. 1, art. 109 alin. 2 din Constituție și al Legii privind responsabilitatea ministerială. Atanasiu a cerut Curții de Apel București să suspende decretul prezidențial prin care a fost suspendat din funcție, dar la 27 septembrie 2006 instanța a respins cererea sa. La data de 6 octombrie 2006, Secția Parchetelor Militare a emis o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale împotriva lui Teodor Atanasiu.

La 30 octombrie 2006, Teodor Atanasiu a fost numit oficial în funcția de președinte al Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului. A deținut această funcție până la 28 ianuarie 2009.

2014-02-07 14:02:00
Vezi Continuarea 

Klaus Iohannis (biografie)

Primarul Municipiului Sibiu, Klaus Werner Iohannis, s-a născut la 13 iunie 1959, la Sibiu, într-o familie de sași transilvăneni.

 

Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES ARHIVA

 

Între anii 1979—1983, a urmat cursurile Facultății de Fizică din cadrul Universității "Babeș Bolyai" din Cluj Napoca. După absolvirea facultății, a fost profesor la diferite școli și licee din Sibiu (1983-1989), iar între 1989-1997, profesor la Liceul Brukenthal din Sibiu. A ocupat funcția de inspector școlar general adjunct (1997-1999) și apoi inspector școlar general în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Sibiu (1999-2000).

Din 1990 este membru al Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR). În 1997 a devenit membru în Comisia de Învățământ al FDGR Transilvania, iar în 1998 a fost ales în Comitetul de conducere al FDGR Sibiu, precum și șeful Comisiei de Învățământ al FDGR Sibiu. Între 2001 — 2013 îndeplinește funcția de președinte al Forumului Democrat German din România, fiind reales în 2004 și 2008.

La 20 februarie 2013 s-a înscris în PNL, rămânând și membru FDGR, dar renunțând la președinția Forumului.

La 30 iunie 2000 a fost ales primar al Municipiului Sibiu, în al doilea tur de scrutin, din partea FDGR. În 2004 a fost reales cu 88,7% din voturi. La alegerile locale din 2008 a obținut un nou mandat de primar, întrunind 83,2% din opțiuni. Reales în funcția de primar al Sibiului la alegerile locale din 10 iunie 2012.

A inițiat numeroase contacte cu investitori străini și cu oficiile Uniunii Europene. Sub angajamentul său, municipiul Sibiu a fost numit Capitală Europeană a Culturii pentru anul 2007 (împreună cu Luxemburg).

2014-02-07 13:04:00
Vezi Continuarea 

GAMING: World of Tanks debutează pe consola Xbox 360

La 12 februarie 2014, titlul World of Tanks debutează în lumea consolelor, odată cu lansarea pentru Xbox 360.

 

Foto: (c) http://www.incgamers.com

 

Popularul joc de război, a cărui versiune pentru Xbox 360 a fost dezvoltată de compania Wargaming West și distribuită de Microsoft, va putea fi descărcat din Xbox LIVE Arcade. Abonații Xbox LIVE Gold îl vor putea juca gratuit, iar membrii Xbox LIVE Silver îl vor putea încerca gratuit timp de o săptămână. Versiunea include, printre altele, un control regândit, matchmaking și o nouă interfață. Varianta pentru Xbox 360 va beneficia de servere diferite de cele pentru varianta de PC, jucătorii trebuind să își facă un cont separat pentru fiecare versiune.

 

World of Tanks Xbox 360 Edition va cuprinde, în ziua lansării, peste 100 de modele de tancuri produse în SUA, Germania și Marea Britanie. Planșele incluse sunt Cliff, Mines, Malinovka, Sand River, West Field, Province și Mountain Range.

Varianta pentru consola Xbox 360 a World of Tanks a fost anunțată de Microsoft la 7 august 2013, în cadrul evenimentului E3 de la Los Angeles. Jocul a beneficiat de testare open-beta până la 28 ianuarie 2014.

***

Jocul World of Tanks este calificat de dezvoltatori drept un MMO-action, cu elemente de strategie și shooting. MMO, acronimul de la Massively multiplayer online game, desemnează jocurile în care sute sau chiar mii de participanți din toată lumea se întâlnesc în mediul virtual pentru a juca împreună în sistem Player vs. Player (jucător împotriva altui jucător) sau Player vs. Environment (jucător împotriva mediului prezentat în joc).

 

World of Tanks a fost dezvoltat de compania bielorusă Wargaming.net, care în prezent deține birouri în întreaga lume, și înfățișează în timp real mediul vehiculelor de luptă de la mijlocului secolului al XX-lea. Conceptul World of Tanks se bazează pe lupte cu tancuri în regim jucător contra jucător, în care fiecare participant controlează un tanc, un distrugător de tancuri sau un vehicul de artilerie tip howitzer.

Tanchiștii virtuali se pot grupa în echipe, numite "clanuri", cu scopul de a cuceri noi teritorii. În acest fel ei pot obține noi variante de customizare a vehiculelor, prin adăugarea de tunuri, obuze, șenile și plăci de blindaj din ce în ce mai performante. Există și posibilități de cosmetizare a vehiculelor, prin folosirea de diverse tipuri de camuflaj.

Jocul a fost lansat pentru platforma Windows la 12 august 2010 în Rusia și la 12 aprilie 2011 în restul Europei și în SUA.

World of Tanks e bazat pe principiul de marketing "freemium", adică poate fi descărcat și jucat gratuit de orice utilizator al unui computer personal conectat la Internet, însă e necesară plata pentru a beneficia de componentele "premium", ce oferă mai multe posibilități și facilități în cadrul jocului.

În versiunea de PC a jocului sunt prezente peste 300 de tipuri de tancuri ce au fost produse și exploatate în URSS, SUA, Germania, Franța, Marea Britanie, Japonia și China. În viitorul apropiat, vor fi disponibile și tipuri de tancuri inclusiv din România.

2014-02-07 09:49:00
Vezi Continuarea 

Victor Rebengiuc, un actor care nu a obosit niciodată făcând teatru

A jucat roluri mari, dând personajelor interpretate forță dramatică, dar și artistică. A fost Tănase Scatiu, Ilie Moromete (''Moromeții''), Apostol Bologa (''Pădurea spânzuraților''''), Ștefan Tipătescu (''O scrisoare pierdută''), Niki Ardelean (''Niki Ardelean, colonel în rezervă''), Iancu Pampon (''De ce trag clopotele, Mitică?''), Contele Almaviva (''Bărbierul din Sevilla''), Higgins (''Pygmalion''), Lear (''Regele Lear''), Alfred (''Vizita bătrânei doamne''). Sunt doar câteva dintre zecile de roluri în film sau teatru cu care marele actor Victor Rebengiuc a încântat publicul. El împlinește luni 81 de ani.

 

Actorul Victor Rebengiuc la conferința 'Nevoia tinerilor de modele', 2012
Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES ARHIVA 



S-a născut la 10 februarie 1933, în București, și a crescut alături de bunicii din partea mamei. Elev fiind la o școală electronică, a jucat într-o piesă pusă în scenă de un coleg. Deși se pregătea pentru o carieră tehnică, soarta a vrut să îi deschidă alt drum. A început să joace din ce în ce mai des în piese puse în scenă la teatre de amatori, iar cel care i-a spus că ar fi bine să dea examen la teatru a fost... directorul unei școli.

''Destinul meu artistic a stat sub semnul întâmplării. Mă pregăteam pentru o carieră tehnică. Ideea bunicilor și a mamei fusese să am o meserie de pe urma căreia să pot trăi. (...) Urmam așadar o școală medie electrotehnică. Unul dintre colegii mei mai mari mi-a propus să joc într-o piesă pusă de el în scenă (...). După ce am jucat în piesa asta, un alt coleg care era la un cămin cultural mi-a propus un rol într-o piesă de-a lor. M-am dus acolo. Era o joacă pentru mine. Nici nu mă gândeam că lucrez deja la o viitoare profesie. Îmi petreceam timpul liber jucând teatru de amatori, așa cum alții jucau fotbal pe maidan. (...) Am jucat din cămin cultural în cămin cultural, până când, în ultimul an de școală, am montat o piesă (...) într-un spectacol de sfârșit al studiilor liceale. Directorul școlii, căruia i-a plăcut ce a vazut, a zis că trebuie să dau la teatru. A fost prima dată când am luat în considerare ideea asta'', povestea actorul într-un interviu.

La început a jucat roluri de comedie, considerând că nu era la vremea aceea suficient de maturizat și se ''ascundea'' în rolurile comice ca după un ''tufiș''.

''Nu aveam atunci încă forța de a exprima niște sentimente puternice, dramatice, de a mă arunca în ele, de a le prinde și de a le putea stăpâni. Comedia era un fel de tufiș după care mă ascundeam și puteam să-mi permit să mă exprim. Dar nu aceasta era adevărata mea natură. (...) Erau atenee populare în București pe vremea aceea.(...) Acolo jucam comedie. Mi se părea job-ul meu cel mai eficient. Pe urmă, în școală fiind, am început, încetul cu încetul, să mă mai maturizez, să mă obișnuiesc și cu alte registre decât cel comic'', spune Victor Rebengiuc.



A dat examen de admitere la IATC ''Ion Luca Caragiale'' și a intrat la clasa profesoarei Aura Buzescu. Primul an a fost destul de dificil pentru studentul Rebengiuc, deoarece trebuia să renunțe la ceea ce învățase în perioada în care jucase în teatrele de amatori.

''Când am intrat în Institut, profesoara mea, care a fost una dintre cele mai mari actrițe pe care le-a avut teatrul românesc, Aura Buzescu, a urlat pur și simplu la mine. Învățasem să joc teatru de la niște oameni fără o calificare deosebită.(...) Așa am ajuns eu să deprind greșit niște lucruri ușurele, lipsite de valoare, comicării ieftine. Iar doamna Buzescu, când m-a văzut cum interpretez, mi-a zis urlând: 'Cine te-a învățat să faci asta? La circ să te duci, la estradă cu tine!!!'. Și eu m-am speriat atât de tare, încât la un moment dat chiar mă gândeam că poate ar trebui să renunț la actorie pentru că vedeam că nu era pentru mine.(...) A fost o perioadă foarte grea, pe care până la urmă am depășit-o, pentru că am înțeles ce vroia doamna Buzescu de la mine. Ea mi-a tot explicat și eu am luat aminte . (...) Doamna Buzescu este creatoarea mea, ea m-a creat pe mine ca artist. Ea m-a învățat simțul măsurii, care trebuie să existe la un actor, adevărul (faptul că trebuie să crezi în ceea ce faci pe scenă)'', își amintește actorul în interviu.

A absolvit IATC în 1956, într-o promoție ''de aur'', iar din 1957 a devenit membru al trupei Teatrului ''Bulandra'', datorită mamei sale, care l-a înscris la concurs fără să-i spună.

2014-02-07 09:20:00
Vezi Continuarea 

O INVENȚIE PE ZI: Cutia de conserve

Negustorul britanic Peter Durand a produs un adevărat impact în industria alimentară prin inventarea cutiei de conserve, în 1810. În 1813, John Hall și Bryan Dorkin au deschis prima fabrică comercială de conservare a alimentelor în Anglia. În 1846, Henry Evans a inventat un dispozitiv care poate produce 60 de cutii de conserve pe oră.

 

Foto: (c) ANGELO BREZOIANU / AGERPRES FOTO

 

Primele cutii erau atât de groase încât nu puteau fi desfăcute decât cu ciocanul. Pe măsură ce au fost făcute mai subțiri, a fost posibilă crearea unor aparate de desfacere mai simple. În 1858, Ezra Warner din Waterbury, Connecticut, a brevetat primul desfăcător, care a fost folosit de soldații americani în timpul Războiului Civil. În 1866, J. Osterhoudt a brevetat desfăcătorul cu cheiță, pe care îl întâlnim și astăzi la unele conserve de pește.

2014-02-07 08:06:00
Vezi Continuarea 

SĂRBĂTORI RELIGIOASE - 7 februarie

Foto: (c) GEORGE ONEA / AGERPRES ARHIVA

 

Ortodoxe
Sf. Ier. Partenie, episcopul Lampsacului; Sf. Cuv. Luca din Elada

Greco-catolice
Sf. ep. Partenie; Cuv. Luca

Romano-catolice
Sf. Richard, rege; Fer. Ana-Maria Adorni, călug.

Sfântul Partenie este pomenit în calendarul creștin ortodox la 7 februarie. Născut în orașul Melitopole, fiul unui diacon al bisericii din cetatea natală, Sfântul Partenie a trăit pe vremea lui Constantin cel Mare (306-337). Era pescar de meserie, neștiutor de carte, dar foarte bun și milostiv cu oamenii. Cunoscut pentru aceste daruri ale sale, la 18 ani a fost chemat de episcopul cetății Melitopole, Filip, care l-a trimis să învețe carte, după care l-a hirotonit preot.

 

2014-02-07 07:22:05
Vezi Continuarea 

EFEMERIDE ASTRONOMICE - 7 februarie

Este a 38-a zi a anului 2014. Mai sunt 327 de zile până la sfârșitul anului.

 

Foto: (c) AGERPRES ARHIVA / SIMION MECHNO

2014-02-07 07:22:00
Vezi Continuarea 

Zilele mondiale fără telefon mobil

Zilele mondiale fără telefon mobil, aflate la cea de-a 14-a ediție, sunt marcate în perioada 6-8 februarie. În aceste zile oamenilor li se propune să renunțe la folosirea telefoanelor mobile sau să reducă numărul convorbirilor.

 

Foto: (c) SIMION MECHNO / AGERPRES FOTO

 

Scopul manifestărilor este de a atrage atenția utilizatorilor asupra impactului pe care îl are tehnologia în viața cotidiană și asupra dependenței de telefoanele mobile și smartphone-uri, devenite indispensabile omului modern, care deseori se gândește că ar putea rămâne izolat de lume dacă ar renunța la mobil.

Inițiatorul manifestărilor prilejuite de zilele mondiale fără telefon mobil este scriitorul francez Philip Marso, autorul primului roman scris sub formă de SMS.

2014-02-06 14:18:00
Vezi Continuarea 

ISTORII ALE COMPETIȚIILOR: Participarea României la concursurile de sanie și bob

Probe sportive de la Jocurile Olimpice de iarnă au inclus de la început bobul (1928), iar sania a fost introdusă în 1964. La Jocurile Olimpice din 1968, de la Grenoble, Franța, România a înregistrat cel mai reprezentativ succes din istoria participărilor. La această ediție, România a obținut prima și, până în prezent, singura medalie din istoria participărilor - medalia de bronz, câștigată de echipajul de bob - 2 persoane, alcătuit din Ion Panțuru și Nicolae Neagoe.

 

Foto: (c) AGERPRES ARHIVA 


Cele mai vechi consemnări ale saniei o localizează în ținuturile arctice europene, la laponi, și în cele asiatice sau americane. Un desen reprezentând o sanie, descoperit într-o cavernă în jurul lacului Onega, aduce mărturii din epoca de piatră despre existența acestui mijloc de transport. Cu timpul, din mijloc utilitar, sania devine instrument al întrecerilor sportive. În 1520, poetul german Hans Sachs atrăgea atenția asupra saniei, descriind satisfacțiile încercate folosind acest instrument de alunecare pe pantele înzăpezite. Americanul Townsend a construit primul bob, legând două sănii una de alta.

În 1879, în Elveția, între Schatzalp și Davos, este amenajată prima pistă pentru sanie, care avea deja viraje taluzate. Primul concurs oficial are loc în 1883, pe această pârtie. Concursurile de bob își au începuturile în Elveția, mărturiile arătând că aici au avut loc primele întreceri. În 1879, apare prima pârtie taluzată între localitățile Schatzalp și Davos, iar în 1895 se înființează clubul sportiv St. Moritz Tob-bogan Club, care devine mai târziu St. Moritz Bobsleigh Club. La 5 ianuarie 1898, se organizează Festivalul de Bob la St. Moritz, Cresta Run, câștigat de un echipaj britanic.

În 1913, se înființează la Davos primul club internațional de sanie: 'nternational Luge Club și tot în acest an, dar la Dresda, în Germania, se constituie Uniunea Internațională a Sportului Sanie (International Luge Sports Union). Prima competiție a acestui organism internațional este Campionatul European de sanie la Reichenberg în Boemia, la care au luat parte 80 de competitori din diferite țări ale Europei Centrale. Noua sanie de concurs este opera lui Marti Tietze, campion european în 1934, 1935, 1937 și 1938.

Concursurile de bob debutează oficial în programul Jocurile Olimpice din 1928, primii câștigători fiind echipajul elvețian de 5 persoane, condus de E. Scherrer.

Federația Internațională de Bob Tobogan organizează primul Campionat Mondial de bob — 2 persoane Oberdorf, Elveția, în 1931.

Apariția bobului și a saniei ca sporturi, în România, se situează în jurul anului 1909. Întrecerile devin cunoscute în stațiunea Sinaia. Și pentru acest sport, Familia Regală a avut un rol esențial, Castelului Peleș, reședința de iarnă, adunând întreaga protipendadă. Aristocrații care își petreceau vacanțele în stațiuni montane din Elveția și Franța pentru așa-numitele ''plaisirs frénetiques de la neige'', au adus și la Sinaia boburi. In această perioadă, se consemnează chiar o Asociație a amatorilor de sanie, scheleton și bob, numită ''Săniutza''.

Anul 1915 aduce primii câștigători ai concursurilor de sanie, la Sinaia: Barbu Matac, Petre Coloban și Ion Cămărășescu.

Până în 1916, concursurile de bob și sanie se defășoară cu regularitate tot la Sinaia. Întrecerile nu aveau reguli precise, boburile adunând de la două la șase persoane, în echipaje mixte. Primul câștigător al unui concurs de bob din 1910 este N. Filiti, iar la echipajele multiple, Cercul Sportiv Român. Prezența femeilor la competițiile de bob este notabilă, existând o probă rezervată sexului frumos. Însă, sportivele participă și în în echipaje alături de bărbați.

Concursurile sunt organizate în trei probe: bob — 2 femei, bob — 2 bărbați și 2-5-6 persoane. Câștigătorii jocurilor din 1911 sunt Natalia Darvari femei, Jean Costinescu și echipajul multiplu Societatea Săniutza. În 1912, câștigă Mihaela Ghyka atât la echipajul de femei, cât și ca lider al echipajul multiplu. În 1914, la Concursul național de bob participă și un echipaj format din turiști germani, care ocupă locul al treilea.

După 1920, apar centre noi de bob și sanie la Brașov, Râmnicu Vâlcea, Slatina, Iași, unde se practica, în general, pe stradă, pe drumuri de munte, pe pârtiile de schi de la Postăvar sau de la Poiana Brașov. În 1921, la Sinaia, se remarcă sportivele la bob Dina Berindei și L. Grueff.

În 1922, se înființează Campionatele naționale la sporturi de iarnă. Campionatul de bob are loc la Sinaia, la proba echipe de club, câștigător fiind echipajul Centrului Râmnicu Vâlcea, care-l are ca pilot pe Iorgu Arsenie.

Prima pârtie de bob din țară se construiește în 1925, la Sinaia, după proiectul inginerului Sângiorzan, pe un versant vestic al dealului Furnica, având o lungime de 2.100 m și 10 viraje.

Federația Română de Bob și Sanie a fost fondată în anul 1924.


 



Organizarea JO din 1924 de la Chamonix — Franța, stârnește interesul boberilor români. Lipsa de fonduri a statului, pentru a sprijini participarea la aceste JO, este amplu dezbătută în presa timpului. Deși istoria scrisă a participării României la Jocurile Olimpice începe în 1928, românii au fost prezenți și la jocurile de iarnă din 1924, de la Chamonix, lucru care nu figurează în documentele oficiale. Iorgu Arsenie își confecționează un bob (''Avalanșa'') și împreună cu boberul Tiță Rădulescu au plecat la Chamonix, unde participă la întreceri, dar cu un bob de împrumut (tip Bachmann), cucerind trei cupe. Cei doi nu s-au putut alinia la startul întrecerilor, deoarece regulamentul impunea minimum patru concurenți din aceeași țară, condiție pe care nu o îndeplineau. Prin participarea în calitate de reprezentant al Comisiei de Constituire a Federației Internaționale de Bobsleigh și Tobboganning (FIBT) de la Chamonix în 1924, Iorgu Arsenie a obținut afilierea României la acest organism internațional.

La JO din 1928, țara noastră a concurat cu 10 sportivi la o singură probă: bob. Delegația de sportivi români nu a primit susținere financiară din partea statului pentru participarea la olimpiadă, astfel că sportivii care s-au înscris au fost nevoiți să-și suporte singuri cheltuielile de deplasare și de participare. Despre participarea din 1928, de la St. Moritz, Elveția, boberul Grigore Socolescu declara: ''La St. Moritz ne-am prezentat într-un mod original, fără boburi. Boburile noastre de lemn nu puteau face față pe pârtia olimpică de gheață. Așa că am fost nevoiți să închiriem boburi la fața locului, cu banii noștri''. În ciuda acestor dificultăți, una dintre cele două echipe de români a obținut locul 7 și cea de-a doua locul 19.

În 1930, România participă pentru prima dată la CMU de Bob — disputate la Davos, Elveția. Echipajul Alexandru Frim — Dumitru Zană cucerește medalia de argint, după cel al Germaniei, și devansează țări cu tradiție precum Italia, Franța, Elveția. Este prima performanță obținută de boberii români într-o competiție internațională. Ediția din 1931 confirmă performanța boberilor români, prin echipajul Alexandru Papană — Dumitru Hubert, care devine campion și ''recordman'' al pârtiei.

La ediția din 1932 a JO, desfășurată la Lake Placid, SUA, România a participat cu patru sportivi, tot la proba de bob. Cheltuielile de participare au fost susținute prin organizarea de baluri și colecte publice, prin sprijin financiar din partea Ministerului de Război, cei 4 sportivi fiind și aviatori, și prin contribuția fiecărui sportiv cu câte 25.000 lei. Rezultatele obținute — locurile 4 la bob-2 și 6 la bob-4 — au fost remarcabile, având în vedere că sportivii se antrenaseră în condiții modeste în România. La această ediție, România a obținut 4 puncte, clasându-se pe locul 10 în clasamentul pe națiuni. Aceasta a fost cea mai bună clasare a României la Jocurile Olimpice de iarnă din istoria participărilor.

Ascensiunea bobului românesc pe plan internațional este în anul 1934 prin performanța echipajului de 2 persoane (Alexandru Frim — Vasile Dumitrescu) la Campionatul Mondial de la Engelberg, Elveția, unde câștigă medalia de aur. In același CM, echipajul A. Papană — D. Hubert se clasează pe locul al treilea. O performanță deosebită realizează și echipajul de bob 4 persoane (Emil Angelescu, Teodor Popescu, Dumitru Gheorghiu, Ion Gribincea), care se clasează pe locul al doilea la CM din același an, de la Garmisch-Partenkirchen.

În 1935, Uniunea Federațiilor Sportive din România (UFSR) a inițiat un Premiu Național al Sporturilor, menit să răsplătească cea mai valoroasă performanță sportivă a anului. Pentru acest an, premiul i-a fost decernat boberului Alexandru Papană, pentru activitatea desfășurată și dobândirea primului titlu mondial pentru România, la această disciplină.

La JO din 1936, de Garmisch-Partenkirchen, Germania, România a participat cu 15 sportivi (14 bărbați și o femeie), care au concurat la opt probe din cinci sporturi. Echipajele de bob au obținut rezultate bune: locul 15 la bob-2 cu Alexandru Frim — Costel Tiță Rădulescu și locul 16 la al doilea bob, Alexandru Budișteanu — Gheorghe Dumitru.

2014-02-06 12:39:00
Vezi Continuarea 

ZILE NAȚIONALE ALE STATELOR LUMII: Noua Zeelandă

Noua Zeelandă este o țară insulară compusă din două insule mari și mai multe insule mici, situate în sud-vestul Oceanului Pacific. Printre națiunile Pacificului de Sud, Noua Zeelandă are cea mai importantă și cea mai industrializată economie.

 

Foto: (c) AGERPRES ARHIVA/GRIGORE POPESCU
Balonul oval, emblema Noii Zeelande 


Noua Zeelandă este plasată în nord-estul Australiei, iar cei mai apropiați vecini sunt Noua Caledonie, Fiji și Tonga. Majoritatea populației este formată din descendenții europeni (Pakeha — în limbajul localnicilor), indigenii maori fiind cea mai mare minoritate. Indigenii non-maori polinezieni (samoanii) și populația asiatică constituie, de asemenea, minorități importante, în special în orașele țării.

Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii este Regina Noii Zeelande și este reprezentată de guvernatorul general al acestei țări insulare. Puterea executivă este deținută de primul-ministru Murray McCully, iar parlamentul unicameral este ales democratic.

Noua Zeelandă include Insulele Cook și Niue, care sunt total auto-guvernate, Tokelau, care se transformă în forma auto-guvernată, precum și colonia Ross, pe care Noua Zeelandă o revendică în Antarctica.

James Cook a ajuns în 1769 în Noua Zeelandă și a navigat în jurul insulelor pentru a le cartografia corespunzător. Britanicii au semnat tratatul cu populația maori, la Waitangi, cunoscut ulterior drept Tratatul de la Waitangi, la 6 februarie 1840, recunoscând drepturile populației băștinașe. Tratatul stă la baza statului, fiind în vigoare și astăzi.

Anual, la 6 februarie este aniversată ziua națională a Noii Zeelande, fiind organizate o serie de manifestări și întreceri sportive pentru a marca evenimentul.

Noua Zeelandă a fost primul stat care a acordat femeilor dreptul de a vota în anul 1893. 

Cu o suprafață de 268.680 kmp, Noua Zeelandă are o populație de 4.430.400 locuitori. Auckland este cea mai mare zonă urbană a țării. Capitala Wellington a fost mutată în 1865 de la Auckland. Wellington este cea mai sudică capitală din lume și are o populație de 395.000 de locuitori, fiind pe locul 13, la nivel mondial, în privința calității vieții. Auckland, în schimb, se mai numește și "orașul velelor" datorită numeroaselor ambarcațiuni mici sau iahturi care se află acostate în port în fiecare zi. Orașul se află poziționat pe un istm, într-o zonă de relief vulcanic caracterizat de vulcani stinși, lacuri, lagune, insule și depresiuni. 

Noua Zeelandă (Aotearoa, în limba Maori) este într-adevăr un tărâm de basm, aproximativ 80% din flora și fauna specifice insulei, se găsesc numai în Noua Zeelandă. Celebra serie de filme "Lord of The Rings" a fost turnată în Noua Zeelandă.

Haka reprezintă dansul tradițional al sportului rege în zona de sud a globului, respectiv rugby-ul.

2014-02-06 09:59:10
Vezi Continuarea 

DOCUMENTAR - Charlie Chaplin, actorul de geniu care a creat 'Vagabondul'

Un baston, o pereche de pantofi uriași, pantaloni largi și lungi, melon, mustața inconfundabilă. Acesta este portretul celebrului ''Vagabond'', personajul în care actorul de geniu Charlie Chaplin a pus talent, umor, romantism. ''O zi în care nu râzi e o zi pierdută'', spunea Charlot.

 

Foto: Captura YouTube/vuthai268/

 

Primele filme ale lui Chaplin au fost făcute pentru studiourile Keystone ale lui Mark Sennett, unde a creat personajul ''Vagabondul'' și a învățat arta de a face film. Publicul l-a văzut pentru prima oară pe ''Vagabond'' când Chaplin avea 24 de ani, în cel de-al doilea film al carierei sale, lansat în urmă cu 100 de ani, la 7 februarie 1914 — ''Kid Auto Races at Venice''. El a inventat costumul ''Vagabondului'' pentru un film realizat cu câteva zile înainte, ''Mabel's Strange Predicament'', dar care a fost lansat după al doilea, la 9 februarie 1914.

Mark Sennett i-a cerut lui Chaplin să ''preia un machiaj de comedie'', scria Chapin în autobiografie.

''N-am avut idee ce machiaj să îmi fac. Nu mi-a plăcut cel de reporter (în 'Making a Living'). Cu toate acestea, în drum spre dulap, m-am gândit să îmi pun niște pantaloni lăbărțați, pantofi mari, un baston și un melon. Am vrut ca totul să fie contadictoriu: pantalonii foarte largi, haina strâmtă, pălăria mică, iar pantofii mari. Nu eram decis dacă să arăt tânăr sau bătrân, dar mi-am amintit că Sennett se aștepta să fiu mai bătrân și am adăugat o mustață mică, pe motivul că mă va îmbătrâni puțin, fără să îmi ascundă expresia. Nu știam nimic de personaj. Dar când m-am îmbrăcat, hainele și machiajul m-au făcut să mă simt cine sunt de fapt. Am început să-l cunosc, iar când am urcat pe scenă era deja născut'', scria actorul.

 

Actorul Fatty Arbuckle a contribuit la alcătuirea recuzitei ''Vagabondului'' cu melonul socrului și proprii săi pantaloni (de dimensiuni mari). Alt actor, Chester Conklin, a contribuit cu un palton, iar Ford Sterling cu pantofii de mărime 14, care erau atât de mari, încât Charlie trebuia să îi poarte invers — dreptul în piciorul stâng și stângul în piciorul drept — ca să nu îi cadă. Și-a făcut mustața celebră din păr artificial. Singurul lucru care îi aparținea lui Chaplin era bastonul din bambus.

Personajul ''Vagabondul'' s-a bucurat de o popularitate deosebită în audiențele de cinema. De ce? Pentru că este un personaj fără adăpost cu maniere rafinate, cu haine ponosite dar cu distincția unui gentleman, mereu pus pe șotii dar galant și cuceritor, sărac dar poet, dansator, visător.

Mesajele transmise de ''Vagabond'', indiferent că vin dintr-un film mut sau dintr-unul sonor, dintr-un film în care era îndrăgostit sau unul în care căuta flămând o bucată de pâine sunt în general aceleași — să știi să transmiți altora bunătate, iubire, să fii modest, să trăiești prezentul, cu tot ce îți oferă el.

Actoria, învățată din copilărie
Charlie Chaplin, unul dintre cele mai mari staruri de cinema ale secolului XX, s-a născut la Londra, în Marea Britanie, la 16 aprilie 1889. Părinți lui erau animatori — tatăl era vocalist și actor, iar mama era cântăreață și actriță. A învățat să cânte de la părinții lui.

Primul turneu în America a lui Charlie Chaplin a fost cu grupul lui Fred Karno între anii 1910-1912. După cinci luni pe care le-a petrecut în Anglia, acesta s-a întors în Statele Unite pentru un al doilea turneu, ajungând cu trupa Karno în 2 octombrie 1912. În aceeași companie se afla și Arthur Stanley Jefferson, care va fi mai târziu cunoscut ca Stan Laurel, care a creat, alături de Oliver Hardie, celebrul cuplu Stan și Bran. Charlie și Stan au fost colegi de cameră într-o pensiune. Stan s-a întors în Anglia, dar Chaplin a rămas în SUA. În anul 1913, Chaplin a fost văzut cu trupa de către Mack Sennett, Mabel Normand, Minta Durfee și Fatty Arbuckle. Sennett l-a angajat în studioul lui, Keystone Studios, ca înlocuitor al lui Ford Sterling. După prima apariție în lumea filmului a lui Chaplin, în filmul ''Making a living'', Sennett a crezut că a făcut o greșeală costisitoare. Mabel Normand l-a convins să îi ofere a doua șansă.

Chaplin a fost transferat la Normand, care a scris și regizat multe dintre primele sale filme. Lui Chaplin nu i-a plăcut să fie regizat de o femeie, iar cei doi nu se puneau de acord de multe ori. Într-un final, au trecut peste diferendele dintre ei și au rămas prieteni chiar și după ce Chaplin a plecat de la Keystone. Mark Sennett nu l-a adoptat pe Chaplin imediat, iar acesta credea că Sennett vrea să îl concedieze din cauză că nu s-a înțeles cu Normand. Cu toate acestea, filmele lui Chaplin au avut mare succes, el devenind unul dintre cele mai mari staruri de la Keystone.

La început, Chaplin folosea formula lui Sennett de a face comedii, bazându-se pe gesturi și mimică. Pantomima lui Chaplin era mai subtilă și mai adecvată pentru farsele romantice sau domestice, decât pentru urmăririle specifice celor de la Keysotne. Glumele vizuale erau totuși în stilul Keystone — ''Vagabondul'' atacându-și dușmanii cu șuturi și cărămizi. Amatorilor de film le-a plăcut acest nou personaj vesel. Chaplin a fost apoi lăsat să își redacteze și regizeze propriile filme. El a realizat 34 de scurt-metraje în primul an de cinematografie.

 

De la filmul mut, la filmul vorbit
Odată cu grupurile numeroase de imigranți veniți în America, filmele mute au putut să treacă toate barierele dintre limbile străine. ''Vagabondul'' lui Chaplin a adoptat problemele oamenilor și ale imigranților, lupta constantă pentru supraviețuire și astfel și-a păstrat audiența. În anul 1916, Corporația Filmelor Mute i-a oferit lui Chaplin 670.000 de dolari americani pentru a produce o duzină de filme de câte două role de peliculă. I-a fost dat aproape tot controlul artistic și a produs 12 filme într-o perioadă de 18 luni. Chaplin a considerat perioada filmelor mute drept cea mai fericită din cariera sa, deși își făcea griji că filmele sale deveneau superficiale din cauza termenelor de finalizare pe care le impuneau contractele. Când Statele Unite au intrat în Primul Război Mondial, Chaplin a devenit purtătorul de cuvânt al Liberty Bonds, împreună cu prietenii săi apropiați, actorii Douglas Fairbanks și Mary Pickford.

2014-02-06 09:21:00
Vezi Continuarea 

REȚETE DE ACUM 100 DE ANI: Tuslama și sarailie

În cadrul acestei rubrici vă vom prezenta săptămânal rețete culinare vechi, preluate din diferite ''tratate'' de specialitate, precizând, de fiecare dată, sursa.

 

Foto: (c) AGERPRES ARHIVA/RADOR
Legume și zarzavaturi, în Piața Obor (1937) 


Săptămâna aceasta vă delectăm cu două feluri de mâncare, care fac parte din moștenirea culinară turcă a Dobrogei: ''tuslamaua'' și ''sarailiile'', ambele publicate în ''Carte de bucătărie — 1501 feluri de măncări'' (1935), cu o prefață de Constantin Bacalbașa.

Tuslamaua
Se iau picioarele și partea dela burtă cea grasă zisă muchie, care a fiert pentru ciorba de burtă, cât și mura. Se curăță din nou cu apă caldă și se așează într'o cratiță pe foc, cu apă caldă, o ceapă, un morcov, o foaie de dafin, ca să mai fiarbă puțin.

Cărnurile se scot apoi, se taie în bucățele patrate și se așează din nou într'o cratiță, se pun la foc domol până ce zeama se va gelatina.

Se servește cu hrean sau cu usturoiu, după gust.

2014-02-06 08:38:00
Vezi Continuarea 

O INVENȚIE PE ZI: Saxofonul

Saxofonul este un instrument muzical de suflat din alamă, de forma unui tub conic îndoit. A fost creat la mijlocul anilor 1840, de către Adolphe Sax, un clarinetist de origine belgiană care lucra la Paris, și a fost brevetat la 17 mai 1846. A fost prezentat publicului pentru prima dată în 1841, la expoziția de la Bruxelles.

 

Foto: (c) AGERPRES ARHIVA/LUCIAN TUDOSE 



Saxofonul este un instrument muzical de suflat din alamă, de forma unui tub conic îndoit. A fost creat la mijlocul anilor 1840, de către Adolphe Sax, un clarinetist de origine belgiană care lucra la Paris ,și a fost brevetat la 17 mai 1846. A fost prezentat publicului pentru prima dată în 1841, la expoziția de la Bruxelles.

Adolphe Sax a făcut 14 tipuri diferite de saxofon. Faptul că ar fi putut reprezenta o reală concurență pentru ceilalți producători de instrumente a făcut ca saxofonul să nu fie folosit în grupuri orchestrale, în pofida prieteniei dintre instrumentist și compozitorul parizian Berlioz.

Sursa de inspirație pentru acest nou instrument nu este cunoscută, dar sunetul saxofonului este foarte asemănător cu cel emis de asocierea unui clarinet (instrument muzical de suflat, făcut din lemn, în formă de tub lărgit la un capăt și prevăzut cu găuri laterale care se pot închide și deschide cu ajutorul unor clape) cu un oficleid (instrument muzical de suflat din alamă, cu timbru de bas). Sax lucrase alături de tatăl său în laboratorul unde fusese creat atât clarinetul, cât și oficleidul. Este deci, probabil, că Sax a vrut să realizeze un instrument care să întrunească atât calitățile tehnice, cât și pe cele muzicale ale celor două și care să atingă un nivel ridicat de flexibilitate. Aceasta poate explica de ce l-a numit inițial ''vocea lui Sax''.


 

2014-02-06 08:05:00
Vezi Continuarea