Revista umoristică "Moftul român" a apărut în trei serii: prima, între 24 ianuarie şi 23 iunie 1893; a doua, între 1 aprilie şi 18 noiembrie 1901; a treia - 12-28 mai 1902, potrivit ''Dicţionarului general al literaturii române'' (Ed. Univers Enciclopedic, 2005).

Prima serie a revistei, fondată de Ion Luca Caragiale şi Anton Bacalbaşa, a avut, iniţial, ca subtitlu "Revistă spiritistă naţională". Printre rubricile revistei se aflau "Cronica literară", "Mofturi", "Culmi" şi una de anunţuri editoriale, semnată de cei doi fondatori.

Fiecare număr era însoţit pe copertă de o caricatură - oameni politici români şi străini, instituţii etc. Aici a publicat Caragiale, până în anii 1901-1902, multe din schiţele şi pamfletele sale. Printre colaboratori s-au numărat: A. Urechia, Al. Cazaban, Vasile Pop, I. Petrovici, I. Al. Brătescu-Voineşti, D. Teleor, Emil Gârleanu, Petre Liciu.

"Procedeul întrebuinţat frecvent este parodia. Se parodiază poezia epocii, stilul cronicarilor dramatici şi al criticilor literari, stilul publiciştilor sau al politicienilor, sunt ridiculizate mai ales ambiţiile nejustificate, reputaţiile nemeritate", arată Remus Zăstroiu în sursa citată.

În luna ianuarie 1990 a apărut, la Bucureşti, o nouă serie a revistei, purtând acelaşi titlu, cu Mihai Ispirescu în funcţia de redactor-şef. Colectivul editorial dorea să ducă mai departe "hazul nostru născut din necaz, hazul cel de toate zilele, din care ne tragem tăria, tinereţea fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte".

AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Adrian Dădârlat)