Comunicat de presă
(2 februarie 2014)

Ref.: Declaraţia de presă a preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, susținută la finalul ședinței Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT)

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a susţinut duminică, 2 februarie a.c., la Palatul Cotroceni, o declaraţie de presă, la finalul ședinței Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT).

Vă prezentăm declaraţia de presă susţinută de şeful statului:

„Nu aş fi dorit să vorbesc, la stadiul acesta, despre accidentul de aviaţie din Apuseni, dar solicitarea premierului de a organiza un CSAT m-a obligat legal să îl organizez şi vreau să fac doar o declaraţie, deci nu va fi o conferinţă de presă, pentru simplul motiv că la ora 18.00 am întâlnirea cu Fondul. Dar voi reveni în zilele următoare, cu detalii. Deci, vreau să fac doar o declaraţie cu privire la, în principal, la capacitatea statului de a acţiona în situaţii de urgenţă. După accidentul din 20 ianuarie, din Apuseni, s-a creat, în mod nedrept, impresia că statul român nu este capabil să acţioneze în situaţii de urgenţă. Vreau să vă precizez foarte clar că, atunci când atribuţiunile au reclamat, eu am coordonat acţiunile instituţiilor statului român, cea mai mare parte dintre ele fiind implicate în mod curent şi în acţiunile de salvare în cazul unor accidente aviatice. Au fost acţiuni care au vizat siguranţa naţională şi care, toate, fără excepţie, s-au finalizat cu atingerea obiectivelor. Deci, instituţii ca Ministerul Apărării, Direcţia de Informaţii a Apărării, SRI, SIE, Aviaţia Militară s-au aflat în diverse situaţii care ţineau de siguranţa naţională în coordonarea mea şi ne-am atins întotdeauna obiectivele. Două dintre cele pe care le cunoaşteţi - nu mă refer deci la toate - sunt cele arhicunoscute, recuperarea ziariştilor din Irak şi aducerea în ţară a lui Omar Hayssam. S-au făcut în coordonarea şefului CSAT, cu atribuţiunile fiecărei instituţii. Deci, statul român are capacitate să intervină în situaţii extrem de dificile. Ceea ce a deosebit acţiunile de securitate naţională care vizau securitatea naţională, de acţiunile de salvare desfăşurate în Apuseni, a fost coordonare şi necoordonare. Acţiunea din Apuseni nu a fost coordonată în conformitate cu reglementările în vigoare. De aceea, a fost un eşec, aşa cum a definit-o şi primul-ministru.

În aceste zile, s-a instalat public, prin persistenţa unor minciuni, ideea că STS-ul trebuia să facă localizarea exactă a locului accidentului. Este o minciună, STS-ul nu are nici echipamente pentru aşa ceva, nu are nici dreptul legal să facă mai mult decât a făcut. Prin reglementările legale, STS-ul preia, pe linia de apeluri de urgenţă, informaţiile de la operatorii de telefonie. STS-ul are capacitatea să spună exact punctul din care s-a făcut apelul telefonic, în momentul în care acest apel se face de pe un telefon fix. În momentul în care apelul la 112 se face de pe un telefon mobil, STS-ul primeşte indicativul celulei sau al sectorului celulă de la operator, dacă este Orange sau Vodafone, sau alt opertator de telefonie mobilă. Ceea ce STS-ul primeşte şi transmite imediat, către structurile care, conform procedurilor, trebuie informate, este un spaţiu de identificare pe telefonie mobilă, care arată aşa: aici sunt cei aproape 200 de kilometri pătraţi, pe care STS-ul i-a furnizat ca informaţie, tuturor structurilor, conform procedurilor stabilite în astfel de cazuri. Coordonatele foarte apropiate ale locului accidentului ar fi trebuit furnizate de Centrul de Supraveghere de la Moscova, dacă apelul în frecvenţa de 406 ar fi fost lansat. Apelul nu a fost lansat de la bordul aeronavei prăbuşite. Nu fac comentarii de ce, este treaba specialiştilor să stabilească. În aceste zile, am asistat la o minciună publică, lansată de politicieni, care este de natură să discretizeze o instituţie a statului, care, pur şi simplu, şi-a făcut datoria, iar eu nu pot intra în jocul demiterilor, numai pentru că dă bine ori la public, ori la politicieni. Ar fi însemnat să accept că STS-ul putea să facă mai mult decât să transmită informaţia cu privire la sectorul în care s-a prăbuşit avionul. Şi, aici, pot să fac şi eu o corecţie: şansa - operatorul a transmis că aeronava se află în acest sector - şansa a fost că a avut semnal şi dincolo de sectorul pe care l-a dat, pentru că avionul s-a prăbuşit puţin în afara acestui sector, dar semnalul a funcţionat şi în afara sectorului. Repet, STS-ul nu are niciun mijloc tehnic de indentificare a telefoanelor mobile. Ceea ce s-a spus public este o minciună. Dacă verficaţi legislaţia în vigoare, veţi vedea că operatorii de telefonie din România nici nu au dreptul să facă localizări la o dimensiune mai mică decât sectorul dat de antena în raza de acţiune a căreia s-a produs accidentul. Sigur, va fi o mare dezamăgire pentru cei care au propagat minciuna: oameni politici şi oameni care au apărut la televizor. Oricât mi-ar plăcea să dau o soluţie radicală, nu pot să fiu necinstit. Acest lucru este rezervat acelora care mint că, pe telefonie mobilă, STS-ul putea să dea mai multe informaţii.

Repet, atunci când se face o coorodonare interinstituţională, instituţiile statului român sunt capabile să facă faţă oricărui tip de acţiune necesară în caz de salvare. Din informaţiile pe care le-am strâns în această perioadă - şi vă asigur că este un volum enorm de informaţii - trebuie să vă spun că dacă s-ar fi lucrat instituţional şi la Ministerul de Interne s-ar fi constituit comandamentul din care fac parte un mare număr de instituţii ale statului, când pui la un loc informaţiile de la STS, SRI, un alt operator decât cel care a furnizat prima informaţie, deci acest operator, şi să fiu scuzat că le-am folosit numele. Deci, la un moment dat, pe un alt telefon s-a mai prins un semnal. Dacă se puneau la un loc şi informaţiile de la Aviaţia Militară, informaţiile radar şi dacă se puneau în acelaşi loc şi informaţiile de la ROMATSA, cu certitudine localizarea s-ar fi putut restrânge la un perimetru foarte mic. Din păcate, comandamentele - o să le spun comandamente, ele au nume foarte pompoase - comandamentele cerute de lege nu s-au constituit nici la Ministerul Transporturilor, nici la Ministerul de Interne. Repet, acum, în birou la mine, dacă pun la un loc informaţiile care s-au dat în primele 30 - 35 de minute, pot face localizarea fără nicio problemă. Totul este să se lucreze coordonat, cu un înalt demnitar în capul mesei şi cu instituţiile în stânga şi în dreapta, iar informaţia să curgă în flux continuu, cu grupul de analiză care să pună la un loc toate informaţiile. Nu voi intra însă în niciun fel de detaliu, pentru că cazul este în ancheta Parchetului. Informaţiile pe care le am eu, cu certitudine le au şi procurorii. Vreau să cred că vom avea răbdare până la terminarea anchetei procurorilor, pentru a primi un punct de vedere avizat şi bazat pe lege, pe respectarea sau nerespectarea regulamentelor de intervenţie în astfel de situaţii.

Mai fac un comentariu. Lipsa de coordonare nu necesită schimbarea regulamentelor, a hotărârilor de guvern şi a legilor. Am atenţionat şi în CSAT asupra acestui lucru, pentru că dacă de dragul de a arăta populaţiei că facem ceva deteriorăm un sistem care ar fi funcţionat dacă se respecta legea, nu vom culege decât rezultate negative. Ceea ce trebuie să facem în viitorul imediat este să respectăm legislaţia pe care o avem şi, cu siguranţă, instituţiile statului ar fi capabile să acţioneze cu suficientă promptitudine. La terminarea CSAT, vă pot spune că deşi în CSAT s-a prezentat legea după care funcţionează STS-ul şi protocoalele, a fost şi punctul de vedere al SRI, care a prezentat faptul că sau a confirmat faptul că STS-ul nu are capabilităţi mai mari decât să arate perimetrul în care ar putea fi detectată o aeronavă, dacă se merge pe idenitificarea telefoanelor mobile, primul-ministru a solicitat trecerea STS-ului la Ministerul de Interne şi destituirea directorului STS. Cred că niciuna din variante nu este viabilă. În ceea ce priveşte directorul Opriş, el nu este om politic şi nici nu poţi să-l tratezi nici pe el, nici pe Coldea, nici pe Predoiu de la SIE ca pe oameni politici, care pot fi schimbaţi ca să dea bine. Sunt oameni care au făcut o carieră militară şi nu-mi pot permite să-mi bat joc de ei de dragul politicului, cum nu am făcut în toate... de-a lungul acestor ani, de când sunt preşedinte. Adică aş face o similitudine legată de această solicitare cu ce face Guvernul cu prefecţii. Deszăpezirea s-a făcut de oamenii aceştia prin lungi comandamente la televizor, penibile de multe ori, care au avut un singur rol: să acopere faptul că nu existau utilaje de intervenţie. Autostrada spre Constanţa cred că nici la ora aceasta nu este deschisă, după ce de patru zile a încetat şi ninsoare şi viscol, pentru că nu au utilaje. Mai mult decât atât, să dai afară prefecţii, când contractele le fac preşedinţii de consilii judeţene - cărora nu li s-a putut spune o vorbă, CNADNR-ul - căruia nu i s-a putut spune o vorbă, şi el este cel care închiriază utilaje. Toate reproşurile şi executările s-au îndreptat către prefecţi şi vreau să ştiţi că mi se pare dezonorant acest mod de a lucra. Când ei ştiu foarte bine că toate contractele sunt la preşedinţii de consilii judeţene, care au făcut achiziţiile publice legal sau ilegal, nu ştiu, este o dezbatere în presă. CNADNR, de asemenea, a făcut achiziţiile de servicii. Ei se pretează la executarea prefecţilor, ca şi cum aceştia ar fi cu contractele de deszăpezire. Structurile de securitate naţională nu pot intra în această morişcă a execuţiilor nefondate.