Debutul poetic al scriitorului Lucian Blaga a avut loc, în prima parte a anului 1919, la 20 aprilie, cu volumul de poezii "Poemele luminii". Odată cu acest volum a fost editat şi cu cel de aforisme "Pietre pentru templul meu".
Devenirea poetică a artistului, configuraţia specifică a universului său artistic a marcat unul dintre momentele importante în istoria literaturii române moderne. Încă din această perioadă Lucian Blaga impune un peisaj liric şi de gândire original, a cărui structură poartă amprenta formaţiei sale spirituale.
În lumina timpului în care a trăit, autorul este pe meridianul românesc una dintre acele conştiinţe artistice reprezentative ce exprimă într-o manieră proprie elemente ale gândirii filosofice şi ale creaţiei estetice ale epocii.
Foto: (c) MARIUS POPESCU (C) / AGERPRES FOTO
Bustul lui Lucian Blaga (Cluj-Napoca)
În toamna anului 1918, Blaga a trimis manuscrisul lui Sextil Puşcariu, care a publicat succesiv poeziile în "Glasul Bucovinei", şi a făcut şi o prezentare a manuscrisului în articolul "Un poet: Lucian Blaga", ce a apărut în "Glasul Bucovinei" (nr. 49, 3/16 ianuarie). "Poemele luminii" au fost scrise pe durata unui an, în timp ce poetul era student la Viena făcând naveta între capitala austriacă şi Sebeş, judeţul Alba, stând două luni în metropolă şi două luni "acasă la mama". Elogiul pe care i l-a adus Sextil Puşcariu l-a determinat să-şi tipărească volumul de versuri, potrivit însemnărilor din volumul "Pe urmele lui Lucian Blaga", semnat de Mircea Vaida, Editura Sport-Turism, 1982.
Volumele "Poemele luminii" şi "Pietre pentru templul meu" au fost tipărite la Sibiu, de Biroul de Imprimare "Cosânzeana". Valoarea debutului, dar, şi împrejurările momentului, l-au determinat pe Nicolae Iorga ca, la după două săptămâni de la apariţia volumului, să publice, în "Neamul românesc", articolul "Rânduri pentru un tânăr", salutând entuziasmat apariţia volumului "Poemele luminii". (Lucian Blaga, Poezii, Editura pentru Literatură, 1966, Introducere - George Ivaşcu)
Foto: (c) RUXANDRA CONSTANTINESCU / AGERPRES FOTO
Biblioteca 'Lucian Blaga' din Madrid
În ziarul "Patria", al cărui director ea, Ion Agârbiceanu a notat, plin de încredere în calităţile filosofului şi poetului, omagiind atât debutul său liric, cât şi talentul său de gânditor: "Înainte cu trei ani am cetit uimit în 'Românul' din Arad câteva cugetări iscălite Lucian Blaga. Profunzimea, seninătatea şi adevărul lor m-au impresionat adânc şi o rară bucurie mi-a umplut sufletul. Prieteni de-ai lui Lucian Blaga (...) mi-au povestit mult, cu admiraţie sinceră despre prietenul lor care încă din clasa a şasea de liceu cunoştea toate sistemele filosofice (...) În primăvara asta l-am cunoscut. Venise la Sibiu să-şi pregătească tipărirea celor două volume 'Poemele luminii' şi 'Pietre pentru templul meu'. Un tânăr înalt, palid, cu părul negru creţ, cu o înfăţişare de-o înaltă distincţie, tăcut şi liniştit. Din întreaga lui fiinţă radiază ceva imaterial, parcă o viaţă de vis, o lumină discretă binefăcătoare". ("Patria", nr. 72, 15 mai 1919/ "Pe urmele lui Lucian Blaga", Mircea Vaida, Editura Sport-Turism, 1982)
Foto: (c) ANGELO BREZOIANU / AGERPRES FOTO
Casa memoriala 'Lucian Blaga'
Înregistrat şi receptat în ce avea mai propriu, debutul lui Lucian Blaga deschidea, în acele vremuri, seria dezbaterilor în legătură cu relaţia poet-filosof. În timp, creaţia literară şi cea filosofică a lui Lucian Blaga au coexistat într-un raport specific, determinat de structura sa caracteristică: cea de "poet-cugetător".
Volumul de debut se deschide cu un poem care are sensul de "artă poetică": "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Elementele ei esenţiale sunt cuprinse în titlu (reluat în primul vers): viziunea poetului asupra lumii şi atitudinea lui faţă de ea. Temele primordiale ale volumului "Poemele luminii" sunt natura şi iubirea, încadrate într-un climat de exaltare a elementului dinamic din peisajul natural sau cel sufletesc. "Poemele luminii" surprind şi printr-un limbaj poetic original. După primul său volum, Blaga este numit fie simbolist, fie modernist.
Foto: (c) ANGELO BREZOIANU / AGERPRES FOTO
Casa memoriala 'Lucian Blaga', interior, manuscrise.
După debut, poetul a fost prezent, an de an, în viaţa literară cu volume de versuri, cu piese de teatru, cu volume-manifeste filosofice: "Paşii profetului" (1921), "Zamolxe" (1921), "Tulburarea apelor" (1923), "În marea trecere" (1924), "Daria", "Fapta", "Învierea" (1925), "Meşterul Manole" (1927), "Lauda somnului" (1929), "La cumpăna apelor" (1933), "La curţile dorului" (1938), "Avram Iancu" (1934), "Filosofia stilului", "Feţele unui veac", "Trilogia cunoaşterii" (1931-1934); "Trilogia culturii" (1936-1937); "Trilogia valorilor" (1939-1942) şi "Trilogia cosmogonică" (1940-1948).
A colaborat cu articole şi studii diverse la "Convorbiri literare", "Gazeta Transilvaniei", "Adevărul literar şi artistic", Cugetul Românesc", "Cuvântul" etc. Între 1943 şi 1944 a scos, la Sibiu, revista bilunară de filosofie "Saeculum".
Filosof, poet, dramaturg şi eseist, membru titular al Academiei Române, Lucian Blaga, născut la 9 mai 1895, în localitatea Lancrăm, judeţul Alba, a studiat teologia, filosofia şi a devenit doctor în filosofie cu teza ''Kultur und Erkenntnis'', la Viena în 1920. În 1930, a întocmit, împreună cu poetul Hermann Hauswirth, o "Antologie de poezie populară românească". Lucian Blaga a lăsat o serie de traduceri din Goethe ("Faust") şi Lessing ("Natan înţeleptul"). Opera sa a fost tradusă în mai multe limbi. A murit la 6 mai 1961, la Cluj-Napoca, şi a fost înmormântat în cimitirul din satul natal, Lancrăm.
AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu, editor online: Anda Badea)
