La 5 iunie 1981, o boală epidemică, numită ulterior SIDA ("sindromul imunodeficienței umane dobândite"), a fost descrisă pentru prima oară de către medicul Michael Gottlieb de la UCLA Medical Center (SUA), specializat în imunologie. Gottlieb a descris în "Morbidity and Mortality Weekly Report", jurnalul săptămânal al CDC ("Centers for Disease Control and Prevention"), o înmulțire de cazuri rare de pneumonie produsă de ciuperca Pneumocystis carinii. Această infecție micotică a fost depistată anterior exclusiv la pacienții cu sistem imun alterat din motive diferite, însă Gottlieb le-a depistat la cinci bărbați homosexuali anterior sănătoși. Acest raport medical este considerat începutul raportărilor SIDA.
Memorialul SIDA organizat de Asociația Română Anti-SIDA, la Timișoara, cu ocazia Zilei Internaționale a Lumânărilor Aprinse.
SIDA a fost declarată ca boală de sine stătătoare cu aspect de pandemie la 1 decembrie 1981.
În perioada 1970-1980, virusul s-a transmis în mod tăcut, fără a fi cunoscut ca atare și a declanșat boala SIDA, în mai multe zone ale globului, potrivit site-ului www.stopsida.ro. În 1981, în SUA se raportează mai multe cazuri de Sarcom Kaposi și pneumonii cu Pneumocystis carinii (boli rare la tineri și cu evoluție de obicei bună), care nu cedează la medicația obișnuită, mai ales la tinerii homosexuali. Până la sfârșitul anului 1981 sunt raportate cazuri și la consumatorii de droguri.
În 1982, boala nu are încă un nume oficial și, de aceea, se fac diverse referiri la ea cu denumiri ce implică mai ales comunitatea homosexualilor, deși este evidentă prezența bolii și la alte categorii de persoane. În iunie 1982, un raport de cercetare sugerează posibilitatea ca boala să fie provocată de un agent infecțios transmis pe cale sexuală, iar boala a fost semnalată și la hemofilici. În luna iulie 1982, boala primește oficial denumirea de AIDS sau SIDA. Încă se știu foarte puține despre modul de transmitere, iar anxietatea publicului crește. Iau ființă în SUA primele organizații nonguvernamentale care luptă împotriva SIDA. Până la sfârșitul anului 1982 a apărut primul caz de copil cu transfuzii multiple, decedat ca urmare a SIDA și primul caz dovedit de transmitere de la mamă la făt.
În luna mai 1983, dr. Luc Montagnier de la Institutul Pasteur din Franța a raportat izolarea unui virus care determină SIDA. Denumirea propusă de acesta a fost LAV ("Lymphadenopathy-Associated Virus"). Această descoperire nu a fost luată foarte mult în seamă de către publicul larg sau specialiști, la acea vreme. Mai multe rapoarte eronate sugerează posibilitatea transmiterii bolii prin simpla conviețuire alături de o persoană cu SIDA. Au fost luate uneori măsuri deosebite pentru a preveni o posibilă infectare. De exemplu, polițiștii din San Francisco, SUA, au fost echipați cu măști și mănuși de unică folosință pentru situațiile în care exista posibilitatea ca suspectul să fie afectat de SIDA. În luna noiembrie 1983 are loc prima întâlnire a OMS pentru a se discuta problematica SIDA, semnalată pe toate continentele. Acesta este începutul supravegherii epidemiei la nivel mondial.
În 1984, în luna aprilie, doctorul american Robert Gallo anunță descoperirea virusului ce cauzează SIDA. Anunță, totodată, posibilitatea obținerii unui vaccin în următorii doi ani. Virusul lui Gallo poartă alt nume (HTLV-III, Human T-cell Lymphotropic Virus III), dar era clar că e același virus cu cel descoperit de francezi. Problema infecției devine din ce în ce mai cunoscută și îngrijorătoare pentru publicul larg. Mai multe localuri publice ale homosexualilor sunt închise din această cauză. Se stabilesc principalele căi de transmitere a virusului și precauțiile universale necesare pentru a preveni răspândirea lui.
În ianuarie 1985, se fac primele teste care depistează anticorpii produși de organism împotriva virusului ce produce SIDA și se anunță că oricine are acești anticorpi în sânge nu mai poate dona sânge. Apar primele cazuri de copii excluși din școală, primele cazuri de excludere socială a persoanelor infectate cu virusul ce produce SIDA. În luna aprilie a aceluiași an are loc prima conferință mondială SIDA, la Atlanta, SUA. În octombrie 1985, actorul Rock Hudson moare de SIDA, devenind prima figură publică importantă care moare de această boală. De asemenea, se descoperă încă o cale de transmitere a virusului prin laptele matern.
Site-ul www.stopsida.ro mai notează că între 1986 și 1990 este stabilită denumirea virusului: HIV ("Human Immunodeficiency Virus"). În 1987 intră în uz AZT-ul (primul medicament pentru HIV). În 1988 se stabilește ziua mondială de luptă anti SIDA, la 1 Decembrie, iar în iulie 1989 "Centers for Disease Control" din SUA face public un raport în care se sugerează posibilitatea ca HIV să se transmită și prin proceduri stomatologice. În 1990 sunt raportate numeroase cazuri de copii români infectați cu HIV, proveniți mai ales din centrele de plasament. În următorii ani, noile raportări plasează România pe primul loc în Europa în privința numărului de copii HIV pozitiv.
În perioada 1991-1995 apar și alte medicamente folosite în lupta cu HIV. Sportivul Magic Johnson face public faptul că este HIV+ și se implică în campaniile de prevenire a transmiterii HIV. În 1991, solistul Queen Freddie Mercury moare de SIDA. În 1992 Fundița roșie devine simbolul luptei anti SIDA. În anul 1995 apare o nouă clasă de medicamente: inhibitorii de protează. 
Marș stradal la care au participat voluntarii Crucii Roșii Române din București, organizat de Ziua Mondială de Luptă Împotriva SIDA.
Sub egida ONU, în 1996 se înființează o nouă organizație UNAIDS, având ca scop coordonarea în plan internațional a luptei împotriva SIDA. Apare o altă clasă de medicamente: inhibitori non-nucleozidici de revers transcriptază. Crește foarte mult speranța de viață și calitatea vieții persoanelor infectate cu HIV datorită terapiei combinate cu medicamente antiretrovirale.
Între anii 2001 și 2005, Fondul Global de Combatere a HIV/SIDA, TBC și Malariei devine operațional și acordă primele finanțări. Un raport UNAIDS estimează că sunt peste 37,8 milioane de persoane infectate cu HIV la sfârșitul lui 2003, din care 17 milioane de femei și 12.1 milioane de copii sub 15 ani. De asemenea, s-au estimat 8.000 de decese pe zi provocate de SIDA pe parcursul anului 2003. În 2004, un studiu al Programului pentru Dezvoltare al ONU a arătat că, în Rusia și Estul Europei, HIV se răspândește cu viteză mai mare decât în orice parte a lumii. Inițiativa "PEPFAR" ("President's Emergency Plan for AIDS Relief") a președintelui SUA George W. Bush, finanțată cu 15 miliarde de dolari, a fost pe deplin implementată în iunie 2004. Ea este îndreptată către 15 țări din Africa (exceptând Guyana, Haiti și Vietnam). Această inițiativă are ca scop facilitarea accesului la tratament antiretroviral pentru 200.000 de persoane din aceste țări până în iunie 2005. În 2005, Nelson Mandela a anunțat decesul provocat de SIDA a fiului său cel mare, în vârstă de 54 de ani. 
Manifestări prilejuite de Ziua Mondială de Luptă Împotriva SIDA.
În 2006, cercetările au evidențiat prezența la o specie de cimpanzei (Pantroglodites Troglodites, pe cale de dispariție), capturați din jungla cameruneză, a unui virus cu structura extrem de asemănătoare cu cea a HIV. Astfel, cercetătorii au putut concluziona că HIV provine de la acești cimpanzei. Transferul s-ar fi făcut, probabil, prin consumul de carne sau contactul cu sângele acestor cimpanzei, foarte căutați pe "piața neagră", fiind posibilă în acest fel trecerea barierei genetice dintre specii, adaptarea virusului la corpul uman și creșterea virulenței sale. Totul s-a petrecut, evident, în timp, probabil începând din primele decenii ale secolului trecut, mai scrie site-ul www.stopsida.ro.
După ce la 5 iunie 1981 au fost raportate primele cazuri oficiale a ceea ce mai târziu a devenit pandemia HIV/SIDA, la 25 de ani după aceea, în iunie 2006 sunt înregistrate în lume 25 milioane de decese și peste 40 milioane de persoane infectate cu HIV sau bolnave de SIDA.
Potrivit statisticilor Institutului Național de Boli Infecțioase "Prof. dr. Matei Balș", în România, se înregistrau, la 31 decembrie 2015, 13.766 persoane infectate HIV/SIDA în viață (21.263 total cumulativ, începând cu anul 1985). Din 1985 până anul trecut s-au înregistrat circa 6.800 de decese. Din cele 474 de cazuri noi de infecție cu HIV/SIDA identificate pe parcursul anului 2015 au fost depistate 248 de persoane infectate cu HIV și 228 de persoane diagnosticate cu SIDA, fiind înregistrate 116 decese.
SIDA este o afecțiune provocată de virusul imunodeficienței umane, HIV, care atacă și distruge progresiv sistemul imunitar al organismului. Boala se manifestă prin infecții grave care determină pierderea accentuată în greutate, afecțiuni ale creierului și ale sistemului nervos central. Pentru a se reproduce, HIV trebuie să pătrundă într-o celulă a sistemului imunitar. Virusul pătrunde în organism prin contact sexual, prin contaminare cu sânge infectat sau de la mamă infectată la făt, în timpul sarcinii, al nașterii și al alăptării. HIV poate fi prezent în lichidele biologice, ca sânge, spermă, secreții vaginale și laptele matern. O persoană seropozitivă la HIV (al cărei sânge conține anticorpi specifici îndreptați împotriva virusului HIV, ceea ce dovedește infectarea sa cu acest virus) nu prezintă în mod obligatoriu semnele bolii. Ea este totuși purtătoare de virus și deci susceptibilă să îl transmită.
AGERPRES/(Documentare — Cristian Anghelache, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Gabriela Badea)
